Societatea în care trăim s-a schimbat simțitor și astfel s-au schimbat și anumite concepte în educație. Vom vedea, în cele ce urmează care sunt conceptele acestea, în special când vine vorba despre copiii de grădiniță și de ce ar trebui (sau nu) că micuții să frecventeze un asemenea loc.
Pe parcursul dezvoltării lor, băieții și fetele au nevoi diferite. Pe parcursul primilor doi ani de viață, aceste nevoi sunt legate în special de reglarea emoțională pe care mama, tatăl sau o persoană care se îngrijește de cel mic le pot transmite în acțiunile lor zilnice, completând gustul pentru explorare cu asigurarea securității emoționale de care copilul are nevoie sau o cere. Toate acestea îi sunt necesare pentru a ieși și pentru a vedea lumea cu încredere.
Toate sunt necesare pentru a cunoaște restul lumii, iar acest lucru poate începe cu frecventarea unei grădinițe, lucru care adesea ne îngrijorează, atât pe mame, cât și pe tați, care, pe bună dreptate, se întreabă despre oamenii și copiii pe care cei mici îi vor întâlni, dacă îi vor trata bine și dacă vor putea să se descurce singuri, fără ei. Este adevărat, la început copiilor le va fi oarecum greu, dar vor reuși!
Dacă citești acest articol, cu siguranță o faci este pentru că ești interesat de educația copilului tău și dorești să știi mai multe despre ce înseamnă grădiniță pentru el. Pe măsură ce băieții și fetele cresc, își extind în mod spontan spațiul de cercetare și cunoaștere. Mai ales de la vârsta de 2 ani, jocul și explorarea vor deveni principalul mecanism de învățare, ajutându-i să-și extindă experiențele și cunoștințele, încercând, greșind și reușind. Tocmai acest proces declanșează importanța completării și promovării în alte spații a învățării, diferită de învățarea care se poate obține acasă.
Neuroștiințele au arătat că, deși creierul uman este plastic și învățăm de-a lungul vieții, acesta este, mai ales în primii ani, un instrument excepțional, o oportunitate care ne permite să căpătăm mai multe informații și să dezvoltăm decodificări care vor avea un impact asupra vieții noastre de adulți. De aici și importanța de a avea un spațiu adecvat de stimulare în diferite domenii (dezvoltarea limbajului, dezvoltarea socio-emoțională, matematică, artistică și vizuală), făcând diferența în educația celor mici. Spațiul și activitățile generate în grădiniță le deschid copiilor noștri posibilități multiple de cunoaștere prezentă și viitoare. Grădinițele pot fi de stat sau private. Deși grădinițele de stat și-au schimbat mult abordarea în ultimii ani, mulți părinți optează acum pentru grădinițe private, deoarece metodele de predare se bazează atât pe partea strict academică, cât și pe dezvoltarea socio-emoțională a copilului. Părinții din București, de exemplu, au început să caute gradinite nordului, recunoscute pentru calitatea pe care o oferă în actul educațional.
La grădiniță, băieții și fetele învață nu doar să trăiască în comunitate, ci mai ales să împartă între ei, o chestiune care cu siguranță nu este ușoară la vârsta de 2-4 ani, când încep să-și afirme identitatea și o poziție în lume. Grădinița le permite să-și dezvolte capacitatea de a trăi cu ceilalți și de a-i respecta. Fără îndoială o mare lecție pe care, uneori, chiar și adulții trebuie să o învețe.
Experimentarea și jocul care se desfășoară în spațiul grădiniței le permite să se adâncească în abordările unui limbaj mai complex, extinzându-și vocabularul și abordând noțiuni matematice și fizice care ulterior vor fi esențiale pentru procese mai complexe. În plus, acestea vor fi acele “chei” esențiale pentru abilitățile necesare în şcoală. Impactul frecvenței la grădiniță poate fi observat de la școala elementară până la învățământul superior.
Dezvoltarea vocabularului unui copil care frecventează o grădiniță față de unul care nu o face este cu adevărat semnificativă, făcând o mare diferență nu numai în capacitatea sa de a se exprima oral, ci și în capacitatea sa de a înțelege, care este considerabil extinsă prin cunoașterea și folosirea unui număr mai mare de cuvinte.
Unul dintre motivele care explică acest lucru este că acasă, mamele, tații sau persoana care are grijă de copil înțelege perfect limbajul non-verbal, făcându-l pe copil să obțină ceea ce cere, chiar și fără a fi nevoie să se exprime verbal. De multe ori este suficient ca cel mic să spună niște onomatopee și îi dăm ceea ce cere sau îi dăm jucăria lui preferată. În grădiniță, în schimb, trebuie să depună un efort suplimentar pentru a transmite o idee sau un gând copilului cu care se joacă sau educatorului și astfel să obțină ceea ce îi cere.
Într-o societate ca a noastră, în care mama și tata lucrează ore îndelungate, ajung acasă obosiți, cu puțin timp pentru a se dedică celorlalți din familie, și în care televiziunea devine adesea principalul stimul, copiii au nevoie de un spațiu de stimulare, explorare și învățare comună pe care doar grădinița le poate oferi.
Grădinița și educatorii, profesorii, îngrijitorii, joacă astfel un rol important în dezvoltarea cognitivă, psihomotorie și socio-emoțională a celor mici, deoarece permit o tranziție armonioasă între autonomie și reținere pe care fiecare copil o cere. Cei mici trebuie să se simtă în siguranță într-un spațiu care este nou pentru ei. Aceasta este o sarcină provocatoare, întrucât educația nu înseamnă doar transmiterea de informații, cu atât mai puțin în această etapă a vieții.
Așadar, grădinița joacă un rol important, fiind mult mai bine ca micuțul tău să frecventeze un astfel de loc, mai ales când vorbim despre o grădiniță în care se promovează valori precum respectul, independența, comunicarea și încrederea în forțele proprii.