Românii au, în ultima vreme, din ce în ce mai multe facturi restante.
Fie că vorbim de ratele la credite, fie că vorbim de taxe, impozite, sau facturi restante. Iar mulți dintre ei se gândesc în cât timp li se prescriu aceste datorii, astfel încât să scape de povară.
Datoriile la ANAF
În ceea ce privește datoriile la ANAF, termenul de prescripție, în principiu, este de cinci ani. Există însă și cazuri în care legea poate dispune altfel.
Mai exact, este vorba despre un termen de cinci ani care nu înseamnă, de fapt, cinci ani concret. Și asta deoarece calculul efectiv se pornește la data de 1 iulie a anului următor față de cel pentru care este datorată obligația fiscală.
Cu alte cuvinte, în cazul în care avem o datorie pentru anul 2022, cei cinci ani se calculează începând cu 1 iulie 2023, deci prescripția ar urma să intervină de la 1 iulie 2028.
Facturile restante și datoriile către asociația de proprietari
Dacă vorbim despre termenul de prescripție al facturilor restante și datoriile către asociația de proprietari, acesta este puțin mai scurt decât cel către ANAF. Mai exact, trei ani, în cazul în care nu există documente care să arate altceva.
Ne referim aici la faptul că legislația în domeniu nu stabilește altceva, astfel că se utilizează acest termen general, de trei ani. Însă, punctual, pot exista documente prin care să se ajungă la o altă înțelegere, scrie observatornews.ro.
Prescrierea datoriilor către bănci
Datoriile către bănci au un termen de prescripție egal cu cel către alte instituții, precum cele care oferă diferite servicii, sau a datoriilor către asociația de proprietari. Mai exact, un termen de trei ani peste care poate interveni prescrierea datoriilor.
Mai exact, la 60 de zile de la momentul în care se depășește termenul pentru plata unei facturi începe termenul din care banca poate solicita executarea silită a plății respective. Dacă în trei ani de la momentul respectiv banca nu solicită executarea silită a plății, putem vorbi despre prescrierea datoriei. Dacă, însă, banca solicita executarea silită a plății, termenul de prescriere se amână și aceasta nu mai poate fi cerută.
Întreruperea și suspendarea termenului de prescripție
Există momente când termenul de prescripție, din anumite motive, fie începe să curgă de la început, fie este suspendat și curgerea lui se reia după ce a trecut faptul care l-a suspendat, scrie avocatnet.ro.
În primul caz e vorba de întreruperea termenului de prescripție, care implică, de obicei, o anumită acțiune din partea titularului dreptului. În esență, cazurile de întrerupere a termenului de prescripție se referă la:
- un act voluntar de executare sau recunoașterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripția;
- introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, înscrierea creanței la masa credală în cadrul procedurii insolvenței, depunerea cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori ori prin invocarea, pe cale de excepție, a dreptului a cărui acțiune se prescrie;
- constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în fața instanței de judecată până la începerea cercetării judecătorești; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripției, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă;
- orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere;
- alte cazuri prevăzute de lege.
În astfel de cazuri, termenul de prescripție, ulterior faptelor menționate anterior, va curge de la zero.
În cazul suspendării, nu mai e vorba de o recurgere a termenului, de la zero, ci de o perioadă în care termenul nu mai curge.