Antena 3 CNN Life Lumea animalelor Povestea primului peşte marin care a dispărut din cauza oamenilor. A fost văzut ultima dată acum 160 de ani

Povestea primului peşte marin care a dispărut din cauza oamenilor. A fost văzut ultima dată acum 160 de ani

Claudia Popovici
4 minute de citit Publicat la 20:11 29 Oct 2024 Modificat la 20:26 29 Oct 2024

Un pește din specia Java stingaree a fost declarat dispărut din cauza activităților umane, devenind astfel primul pește marin cunoscut care a dispărut complet din cauza acțiunilor noastre. Descoperirea a fost realizată de cercetători care au analizat datele despre pescuitul din Indonezia, concluzionând că acest pește nu a mai fost observat de peste 160 de ani. Această dispariție subliniază impactul devastator pe care îl are activitatea umană asupra ecosistemelor marine, ridicând întrebări despre viitorul altor specii vulnerabile, scrie BBC. 

În decembrie anul trecut, cercetătorii, printre care se numără și Julia Constance de la Universitatea Charles Darwin, au declarat că Java stingaree (Urolophus javanicus) este primul pește marin considerat dispărut din cauza activităților umane. Această concluzie a fost posibilă prin analizele efectuate pe baza datelor din industria de pescuit din Indonezia. Activitatea intensă de pescuit, începută în 2001, a arătat că Java stingaree nu a fost observat în ultimii 160 de ani, ceea ce a dus la concluzia că specia nu mai există.

Aceștia au declarat că Java stingaree este acum considerat extins din cauza intervenției umane.

„Este o veste seismică, dar nu necontroversată”, spune Constance. „Asta a deranjat destul de mult oamenii.”

[GAL layout="5"]

Ce ştim despre peştele Java stingaree

 Java stingaree era originar din apele marine din jurul insulei Java, fiind o specie plată, asemănătoare cu o mică mantă. Acest pește era mai greu de observat, fiind „super chill”, conform lui Constance, care adaugă că „o dată ce înveți, poți să le observi chiar și când sunt complet îngropate sub nisip.”

Există doar un singur specimen de muzeu al acestei specii, care a fost achiziționat de un zoolog german în 1862, pe un bazar de pește din Jakarta. Specimenul este o femelă de 33 cm lungime (incluzând coada), iar culoarea pielii sale s-a estompat, devenind o nuanță maronie deschisă. Deși este notabil, cercetătorii nu știu dacă este un juvenil sau un adult, iar pentru a determina acest lucru ar fi necesar să fie disecat, ceea ce nu este o opțiune datorită unicității sale.

Cercetătoarea a subliniat că acest specimen este „cu adevărat rotund pentru o stingaree”, ceea ce îl face diferit față de alte specii de stingaree. De asemenea, datorită asocierii sale cu o zonă care nu este cunoscută pentru alte specii de stingaree, cercetătorii sunt încrezători că nu este un hibrid.

Dispariția Java stingaree arată efectele devastatoare ale omenirii asupra ecosistemelor marine

Dispariția Java stingaree scoate la iveală efectele devastatoare ale activităților umane asupra ecosistemelor marine. Deși oamenii au provocat dispariția a cel puțin 198 de specii vertebrate din 1900, acest caz este deosebit, deoarece este prima extincție oficială a unui pește marin legată de activitățile umane.

„Era o mare presiune de a începe să documentăm capturile de rechini și raze din Indonezia. Java stingaree ar fi fost foarte ușor de identificat dacă ar fi fost acolo", a spus cercetătoarea

Analizând datele din activitățile de pescuit din Indonezia, echipa lui Constance a ajuns la concluzia că modelele organizației IUCN erau „93,5% încrezătoare că Java stingaree a dispărut”.

Diego Biston Vaz, curator senior de pești la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, susține că datele din sondajele efectuate în Indonezia „au sens”, ceea ce a permis IUCN să declare oficial peștele dispărut anul trecut. Aceasta este o constatare alarmantă, având în vedere că, deși oamenii au provocat dispariția mai multor specii, majoritatea acestora au fost confinate la ecosisteme de apă dulce. Mările și oceanele sunt vaste, iar până de curând, explorarea fundului oceanului a fost limitată.

Catherine Macdonald de la Universitatea Miami subliniază că habitatele marine oferă o șansă mai bună organismelor de a scăpa influenței umane.

„Chiar și atunci când influențăm foarte mult mediile de coastă, există încă părți ale oceanului care nu sunt accesibile oamenilor”, spune Macdonald. În plus, cercetătorii trebuie să țină cont de faptul că speciile de rechini și raze se reproduc mai greu, ceea ce poate face ca intervențiile umane să aibă un impact devastator asupra populațiilor lor.

Constance sugerează că Java stingaree era limitat la o zonă relativ mică supusă unei activități de pescuit semnificative. Deși nu se poate afirma cu certitudine că dispariția sa este exclusiv din cauza oamenilor, ea crede că „preponderent, noi am fost vinovați”.

Citeşte şi: „Semănă cu un cățeluș”. O vulpe polară salvată de pe stradă i-a uimit pe experţii în fauna sălbatică

De asemenea, nu toate declarațiile de extincție sunt definitive. Constance menționează cazul smooth handfish, primul pește declarat dispărut în timpurile moderne în 2018, dar care a fost re-evaluat în 2021 și a fost reintegrat în statusul de „necunoscut”.

Riley Pollom, manager de programe pentru recuperarea speciilor la Acvariul din Seattle, subliniază importanța de a menține un standard ridicat în evaluarea statutului speciilor. „Dacă declari greșit o specie ca fiind dispărută, iar măsurile de protecție dispar, atunci, din păcate, aceasta ar putea dispărea cu adevărat din cauza acestei schimbări de statut”, explică el.

În concluzie, deși cercetătorii sunt destul de încrezători în privința dispariției Java stingaree, Pollom avertizează că dimensiunea vastă a oceanelor poate însemna că alte extincții legate de comportamentul uman au fost ratate. „Practic, ar putea exista multe specii care trec neobservate fără să știm”, adaugă el.

Julia Constance continuă să caute Java stingaree, păstrând o atenție asupra colecțiilor de muzee, în speranța că un alt specimen istoric va fi descoperit. De asemenea, vara aceasta, a reușit în sfârșit să călătorească la Jakarta pentru a observa operațiunile de la două mari locuri de descărcare a peștelui, având ca scop identificarea unor specii de rechini și raze. „Este întotdeauna în mintea mea – ce se întâmplă dacă cineva îl găsește?” spune Constance, adăugând că, în ciuda gravității declarației sale din 2023, nu ar fi supărată dacă dispariția s-ar dovedi a fi o greșeală. „Vrem ca aceste specii să supraviețuiască în viitor. Ar fi atât de tare dacă cineva ar găsi-o într-o zi", a conchis ea. 

Citește mai multe din Lumea animalelor
» Citește mai multe din Lumea animalelor
TOP articole