Povestea lui Felix Făgărășan, acum în vârstă de 37 de ani, a început în 2002, când a decis să plece din Deva și să își caute norocul în Italia. Ar fi putut să rămână în România, unde a urmat o facultate și se putea angaja la termocentrala de la Mintia, unde lucrau părinții săi, dar a vrut să încerce un alt drum, a vrut altceva. ”Aveam 22 de ani. Am plecat ca orice tânăr naiv, dornic de o viață în care visele pot deveni realitate. Eram naiv, aveam inima plină de vise. Vroiam să îmi cumpăr o mașină”, spune Felix, zâmbind.
Ca mulți alți români plecați peste granițe, de îndată ce a călcat pe pământ italieniesc, s-a izbit de mari dificultăți, câteva luni fiind nevoit să doarmă pe străzi, într-o cutie din carton, în locuri la periferia orașului Lucca. ”Nu a fost deloc așa cum mă așteptam. Am dus o viață solitară, pentru a nu mă expune. Stăteam într-o cutie de carton, departe de oraș pentru a nu fi văzut. Mergeam acolo doar seara. Nu puteam închiria un apartament fără documente. Evitam acele grupuri care stăteau în ”părăseli” și creau probleme, furau, beau etc. De altfel, poliția îi sufla mereu. Eram mai sigur pe cont propriu. Încercam, pe cât posibil, să nu ajung cu interdicții și nici măcar să se știe că sunt acolo. Aveam baftă că era vară… Mai și ploua și îmi uda… garsoniera”, povestește deveanul.
Mai mult, pe libertatea.ro.