Dragoste în vremea războiului: S-a căsătorit cu iubirea vieții ei într-un buncăr ucrainean, cu verighete din staniol

Valeria Subotina și Andriy Subotin s-au cunoscut în urmă cu aproximativ trei ani înainte de asediu, la locul de muncă, Agenția Poliției de Frontieră din Mariupol.

A fost dragoste la prima vedere, cei doi fiind de nedespărțit din momentul în care s-au întâlnit. 

„El era special, era atât de cald să fiu în preajma lui. Era mereu amabil și nu a refuzat niciodată să ajute pe cineva. În prima zi în care ne-am întâlnit, mi-am dat seama că Andrii era foarte diferit de ceilalți".

După trei luni, cei doi au hotărât să se mute împreună și au închiriat o casă mică în Mariupol.

Citește și: Putin spune că Rusia are „mult mai multe” bombe nucleare decât SUA și Europa, dar „nu este nevoie să ne gândim” la un război nuclear

"Am călătorit mult, am mers la munte, ne-am întâlnit cu prietenii. Am pescuit împreună și am petrecut mult timp în aer liber. Am vizitat teatre, concerte și expoziții. Viața era plină", a povestiti Valeria, scrie bbc.com.

Cei doi au decis, de asemenea, să se căsătorească și au început să planifice marele eveniment, alegând chiar și verighetele.

Cu toate acestea, totul s-a schimbat radical din februarie 2022.

„Timp de câțiva ani înainte de invazia la scară largă, am fost cu adevărat fericită. Știam despre amenințările lui Putin și ne dădeam seama că va fi un război, dar nu voiam să mă gândesc la asta", a mai povestit femeia. 

Cu câteva zile înainte de invazie, Andriy i-a spus Valeriei să părăsească părăsească orașul, însă ea a refuzat. 

„Știam că, indiferent ce se va întâmpla, trebuia să fiu în Mariupol, trebuia să-mi apăr orașul”, a mai adăugat Valeria. 

În final, amândoi au ajuns în subteran, în buncărele Azovstal. Loviturile asupra orașului Mariupol au determinat întreruperea alimentării cu apă și energie electrică, în timp ce numeroase clădiri fuseseră distruse. 

Pe 15 aprilie, o bombă de mari dimensiuni a fost lansată asupra uzinei Azovstal. Valeria a fost la un pas de moarte. 

„Am fost găsită printre cadavre, singura în viață. Pe de o parte, un miracol, dar pe de altă parte, o tragedie teribilă. Mirosul de sânge și de putrefacție era peste tot. Era un loc foarte înfricoșător, unde camarazii noștri răniți, cu membre amputate, zăceau peste tot. Nu puteau primi ajutor adecvat, deoarece existau foarte puține materiale medicale", a mai spus Valeria. 

"M-a cerut în căsătorie. A făcut verighete din folie de staniol"

Îngrijorat de starea Valeriei, Andriy a decis să-și ceară iubita în căsătorie, în buncăr. 

„Aveam impresia că se grăbea, că nu vom mai avea timp. A făcut verighete din folie de staniol cu propriile mâini și m-a cerut în căsătorie. Bineînțeles, am spus da. A fost dragostea vieții mele. Iar verighetele noastre făcute din folie de staniol - erau perfecte", a mai spus ea. 

Pe 5 mai, cuplul a fost căsătorit de un comandant staționat la uzină. Au avut o ceremonie în buncăr, purtând uniformele ca ținută de nuntă.

Cei doi și-au promis că se vor avea o nuntă adevărată imediat ce se vor întoarce acasă. Din păcate, două zile mai târziu, pe 7 mai, Andriy a fost ucis în acțiune la uzina siderurgică, de un bombardament rusesc.

„Oamenii spun, adesea, că simți ceva în interior atunci când moare o persoană iubită. Dar eu, dimpotrivă, eram într-o dispoziție bună. Eram căsătorită și îndrăgostită. 

Am fost mireasă, am fost soție, iar acum sunt văduvă. Cel mai înfricoșător cuvânt", a povestit Valeria.

Pe 20 mai, soldații ucraineni de la Azovstal s-au predat, iar Valeria s-a aflat printre cei 900 de prizonieri de război luați cu forța de armata rusă din Mariupol.

"Ne-am uitat prin ferestrele autobuzului la clădirile pe care le iubeam, la străzile pe care le știam atât de bine. Au distrus și au ucis tot ceea ce am iubit - orașul meu, prietenii mei și soțul meu", a mai spus ea.

Valeria a fost eliberată în luna aprilie a anului trecut, în cadrul unui schimb de prizonieri, aflându-se acum în Ucraina.