Povestea mai puțin cunoscută a Bisericii Stavropoleos, mica bijuterie aflată în inima Bucureștiului

Micuța Biserică Stavropoleos poate fi remarcată la o simplă plimbare la pas prin Centrul Vechi al Bucureștiului.

Cu o istorie de sute de ani, frumusețea lăcașului de cult continuă să atragă privirile trecătorilor.

Pe lângă detaliile arhitecturale încântătoare, Biserică Stavropoleos are și o poveste care merită să fie cunoscută.

Biserica a fost ridicată în 1724, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, domnitor al Țării Românești, de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas, originar din Epir.

În galeria foto puteți vedea mai multe imagini cu Biserica Stavropoleos din Centrul Vechi al Bucureștiului.

La acea vreme, Ioanichie Stratonikeas venise în București de la Mănăstirea Gura (din Epir), moment în care a hotărât să cumpere, de la jupâneasa Despa, terenul din centrul orașului.

Aici, Ioanichie a început să construiască, înainte de toate, un han, apoi va trece la zidirea bisericii.

Pentru că spațiul nu era suficient, serdarul Grigoraşcu Greceanu îi vinde lui Ioanichie "un stânjen de loc”, pentru a putea fi construit și altarul bisericii, notează b365.ro.

Biserica Stavropoleos a fost finalizată, cel puțin în primă fază, la 30 octombrie 1724, după cum a fost inscripționat la intrare.

"În timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat şi sub păstorirea mitropolitului Daniil, cu toată cheltuiala arhimandritului Ioanichie din Ostaniţa”.

Ulterior, Ioanichie a extins terenul pentru pivnița și clopotnița bisericii, iar până în 1733, au fost realizate numeroase alte lucrări.

Numele de "Stavropoleos"

În 1726,  Ioanichie Stratonikeas a fost ales mitropolit al Stavropolei, numele "Stavropoleos" fiind adaptat în limba română de la cuvântul elen "Stauropolis”, care înseamnă "orașul crucii”.

În 1742, la vârsta de 61 de ani,  Ioanichie Stratonikeas se stinge din viață și este îngropat în biserica sa.

Biserica Stavropoleos, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, a fost ridicată la rangul de mănăstrie, însă hanul și anexele sale au fost demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea.

De asemenea, de-a lungul timpului, biserica a fost grav afectată de cutremure, aflându-se chiar în stadiul de a deveni o ruină.

Lucrările de restaurare au început abia în 1904, după planurile arhitectului Ion Mincu.

În prezent, din vechea mănăstire nu a mai rămas decât biserica, alături de care există o construcție de la începutul secolului al XX-lea, care adăpostește o bibliotecă, o sală de conferințe și o colecție de icoane vechi și obiecte de cult, precum și fragmente de frescă recuperate de la bisericile demolate în timpul regimului comunist.