În pofida faimei și a rolului său în religie și în istoria creștinătății, nimeni nu știe cu certitudine absolută unde se află potirul sfânt, sau dacă a existat vreodată.
Nimeni, cu o excepție.
"Obișnuiesc să spun că dovezile sunt precum ramurile unui copac. Dacă e doar una, se rupe ușor. Dar dacă unești 50, nu le mai poți rupe.
Aici sunt multe argumente la un loc și nu este ușor să le înfrângi", spune Jose Verdeguer, custodele patrimoniului istorico-artistic al Catedralei din orașul spaniol Valencia.
Potirul din Valencia, făcut acum două milenii dintr-un agat ce poate fi găsit doar între Palestina și Egipt
Verdeguer invocă mai multe dovezi care ar proba autenticitatea potirului expus în catedrală.
Potirul Sfânt este compus din două părți: o cupă din piatră de agat brun-roșcat și un suport din aur sculptat - numit și relicvariu - în care este așezat vasul.
În anii 1960, un studiu arheologic a concluzionat că vasul din agat datează din secolul II sau I î.Hr. și a fost realizat manual într-o locație situată între Palestina antică și Egipt.
Este singurul loc în care se găsește acel tip de agat.
[GAL layout="5"]Suportul din aur a fost adăugat după 1.000 de ani
În urma cercetărilor efectuate, dr. Ana Mafe, istoric de artă și scriitor, a stabilit că suportul din aur datează din secolul al XI-lea.
Datarea sa indică faptul că artizanii din acea vreme știau că vasul din agat era o relicvă specială și doreau să o prezinte atare.
Cercetările întreprinse de dr. Mafe au determinat, de asemenea, că potirul are aceeași dimensiune și același volum ca o ceașcă tradițională evreiască pentru kiduș (kiddush) - un ritual de binecuvântare - adică ceea ce ar fi folosit Isus la Cina cea de Taină.
Pentru a explica modul în care Graalul a ajuns de la Ierusalim la Valencia, custodele Verdeguer face trimitere la credința creștină conform căreia Cina cea de Taină a avut loc în casa Sfântului Marcu, un discipol al Sfântului Petru.
El presupune că, atunci când Sfântul Marcu a trebuit să fugă din Ierusalim în anul 70 d.Hr. din cauza invaziei romane, a luat cu el vasul prețios.
Potirul din Valencia, folosit de Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea
Sfântul Marcu s-a stabilit la Roma, unde cupa a fost transmisă diverșilor papi și, în cele din urmă, Sfântului Laurențiu, care a trimis-o în Spania pentru a fi protejată de războaie ulterioare.
În cele din urmă, a ajuns în Valencia, capitala de facto a Coroanei Aragonului la începutul seculului al XV-lea.
De atunci, venerata relicvă a stat la loc de cinste în Catedrală.
Folosit pentru celebrarea liturghiei de către Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea, potirul poate fi văzut de toți vizitatorii, împreună cu celelalte relicve aflate aici, între care un spin ce ar proveni din coroana lui Isus și o bucată din crucea pe care a murit.
"Dacă există vreun potir care, conform tradiției, a fost în mâinile lui Isus, fără îndoială, singurul vas care îndeplinește toate cerințele atunci când este supus unei analize științifice - ce poate fi reprodusă oriunde în lume cu aceleași rezultate - este Sfântul Potir al Catedralei din Valencia", concluzionează dr. Ana Mafe.
Sursă text și imagini: bbc.com