Un segment al Stației Spațiale Internaționale, controlat de cosmonauții ruși, se confruntă cu o avarie dificilă care duce la pierderea presiunii și a aerului din interior, iar situația a ajuns într-un punct în care provoacă panică la NASA, relatează CNN. În ciuda încercărilor de a rezolva problema de către astronauții de la bord, agenția spațială rusească, Roscosmos, neagă că situația ar fi atât de periculoasă și spune că ipoteza unei dezintegrări catastrofale a modului „nu e realistă”. NASA nu e de acord cu această evaluare și avertizează asupra riscurilor.
E vorba de un laborator spațial de dimensiunea unui teren de fotbal, care trebuie să rămână presurizat și încărcat cu oxigen. În el se află un echipaj de astronauți în rotație care au lucrat în acest fel din 2000, în secțiuni rusești și americane separate dar conectate.
Scurgerile problematice de oxigen și presiune au fost identificate pentru prima oară în 2019, într-un tunel care leagă modului rusesc, Zvezda, de unul dintre porturile la care „andochează” navele spațiale cu provizii pentru ISS.
Viteza cu care modulul pierde aer, însă, a atins un nivel record în acest an. Oficialii americani consideră, acum, că această problemă este cea mai presantă cu care se confruntă ISS – o navă veche – care ar putea să pună în pericol echipajul de astronauți de la bord, conform unui raport recent al Inspectorului General al NASA.
Agenția spațială americană „și-a exprimat îngrijorarea cu privire la integritatea structurală a modulului și cu privire la posibilitatea unei avarii catastrofale”, a declarat Bob Cabana, fost astronaut NASA, în prezent șeful Comisiei de Consiliere pentru ISS.
De cealaltă parte, de și și-a instruit cosmonauții să acționeze în zone pe care le consideră problematice – cu succes, având în vedere că rata de scurgere a scăzut – echipa rusă nu consideră că „o dezintegrare catastrofală a modulului e realistă”, a informat Cabana.
„Rușii sunt de părere că e sigur să continuăm operațiunile, dar nu pot să aducă dovezi care să ne mulțumească. SUA, de cealaltă parte, consideră că nu suntem în siguranță, dar nici noi nu putem să le dăm dovezi care să-i convingă”, a declarat el.
Dezacordul între părțile rusă și americană continuă, în ciuda unei întâlniri din septembrie, despre care Cabana spune că a avut loc în Rusia.
Acum, SUA încearcă să angajeze experți independenți de ambele părți care să evalueze problema și să ajute cele două agenții spațiale să ajungă la un consens cu privire la cauza problemei și severitatea ei.
SUA a făcut deja primii pași în asamblarea unei echipe de experți, a adăugat Cabana. Rusia încă nu a acceptat recomandarea.
Între timp, astronauții de pe ISS sunt obligați să ia măsuri de precauție – modulul care pierde aer este blocat de restul Stației în permanență, cu excepția perioadelor în care trebuie recepționate proviziile.
Când astronauții deschid acel segment, ei trebuie să blocheze ușa care separă porțiunile americană și rusească ale Stației.
„Avem o abordare foarte conservatoare. Nu e confortabil, dar e cel mai bun acord între oamenii inteligenți din ambele tabere, și e ceva cu care noi, echipajul, trebuie să trăim”, a spus Michael Barratt, astronaut american.
În condițiile în care laboratorul spațial devine tot mai perimat, ambele agenții spațiale trebuie să ia decizii cruciale cu privire la felul în care își va încheia Stația operațiunile și cum va fi ea scoasă din uz.
Avaria din prezent ridică semne de întrebare cu privire la siguranța astronauților de pe ISS, dar și cu privire la capacitatea NASA și Roscosmos de a ajunge la consens.
Identificarea scurgerilor pe ISS
NASA și Roscosmos cunosc de ani de zile problema de la modulul rusesc și pierderile de oxigen suferite de acesta.
Problema a fost exacerbată mai ales de faptul că spărturile erau „minuscule, invizibile cu ochiul liber și se aflau în apropiere de conexiuni esențiale și de țevi”, ceea ce făcea imposibilă folosirea instrumentelor de diagnostic, a transmis NASA, joi, într-un comunicat.
Eforturile de a repara scurgerile au redus problema pentru moment, însă rata de scurgere „est între 0,9 și 1,1 kilograme de aer pe zi”, conform NASA – pentru context, Stația Spațială trebuie să rămână presurizată la 66,6 kilograme de aer per inch pătrat absolut – o valoarea care mimează presiunea atmosferei la nivelul mării pe Pământ.
Cabana spune că echipele tehnice americană și rusă nu s-au putut pune de acord cu privire la ce ar putea cauza problema.
Experții ruși sunt de părere că vibrațiile provocate de sisteme mecanice, precum cele de stocare a energiei, pun stres pe pereții Stației și duc la „oboseală de ciclu înalt” – un fenomen prin care o forță ușoară care acționează asupra unei suprafețe constant pe o perioadă lungă de timp începe să o erodeze puternic în timp.
NASA, însă, crede că situația e ceva mai complicată și implică mai mulți factori – stres mecanic, expunere de mediu și „stres rezidual” sau probleme care provin de la producerea materialelor folosite în modulul de transfer.
Un raport din septembrie al NASA, arată că deși cele două agenții spațiale sunt de acord că modulul problematic va trebui închis permanent dacă scurgerile ajung la un nivel „imposibil de gestionat”, cele două părți nu s-au pus încă de acord cu privire la ce ar însemna „imposibil de gestionat”.
Totuși, în ciuda dezacordurilor, NASA și Roscosmos rămân în dialog deschis și apropiat cu privire la problemă.
„Avem o relație foarte deschisă și transparentă cu prietenii noștri cosmonauși ruși. Suntem un echipaj foarte bine integrat”, a spus Barratt.
Stația Spațială Internațională ar putea fi „pensionată”
NASA are planuri de contingență pentru siguranța echipajului în cazul unei probleme grave la ISS, însă agenția spațială ia și în calcul faptul că probleme modulului rusesc ar putea fi o amenințare directă la siguranța și longevitatea Stației Spațiale.
„Deși e posibil ca ISS să funcționeze și dacă deschiderea de la zona afectată e închisă permanent, asta ar afecta capacitatea de aprovizionare a Stației, pentru că am avea un port în minus. Închiderea permanentă a trapei ar putea necesita și combustibil adițional pentru a menține altitudinea și orientarea Stației”, se arată într-un raport al Inspectoratului General al NASA.
Stația Spațială are nevoie în mod frecvent de atașarea de nave spațiale la modulele sale pentru ca nava să-și mențină traiectoria și să prevină gravitația din a trage-o în atmosfera terestră. În mod normal, aceste operațiuni sunt realizate de nave rusești, însă NASA testează posibilitatea folosirii și a navelor americane.
Problema cu scurgerea de aer din laborator vine într-un moment critic pentru acesta, pentru că NASA speră că îl va mai putea folosi până în cel puțin 2030, alături de Roscosmos și de alte cinci agenții spațiale partenere, printre care și Agenția Spațială Europeană, Agenția Spațială Canadiană și Agenția de Explorare Aerospațială Japoneză.
Oficialii ruși nu s-au angajat, însă, la a menține ISS până după 2028 și nu vor oferi un răspuns cu privire la prelungirea activității cel puțin până în 2025.
Scopul NASA rămâne, în acest moment, să mențină operațiunile esențiale în laboratorul ISS până ce succesorul acesteia va ajunge pe orbită. Agenția spațială americană intenționează să predea sarcina de a crea și de a opera un nou laborator spațial sectorului privat - unor companii precum Blue Origin a lui Jeff Bezos sau Vast/SpaceX.