Viața timpurie a lui Ponțiu Pilat
Desigur, se știu foarte puține despre viața timpurie a acestui oficial roman. Dar, conform unor relatări tradiționale, el era un cavaler al clasei ecvestre romane și membru al clanului samniților Pontii din Italia.
Acest lucru explică numele său Pontius, dar foarte puține detalii pot fi verificate despre nașterea, originile sau viața sa timpurie. Asta până la numirea lui în biroul care l-a făcut atât de faimos.
În anul 26 d.Hr., Pilat a devenit al cincilea guvernator al provinciei romane Iudeea. El a obținut funcția prin legăturile sale cu Sejanus, o figură extrem de influentă în timpul domniei celui de-al doilea împărat roman, Tiberius. Acesta din urmă a fost perceput pe scară largă ca fiind adevărata putere din spatele tronului.
Pilat urma să preia conducerea în Iudeea la doar douăzeci de ani după ce ultimul său conducător, regele Irod Archelau, a fost destituit, iar Roma a început să conducă regiunea în mod direct.
A fost o perioadă dificilă în care poporul evreu, unul dintre puținiele popoare supse Romei care erau monoteiști și credeau într-un singur zeu, mai degrabă decât în mai mulți zei, erau rebeli.
Multe grupuri de evrei au fost, de asemenea, din ce în ce mai înclinate să urmeze unul dintre cei mai mulți mesia proclamați, predicând în întreaga provincie în secolul I d.Hr. Bărbatul pe care îl cunoaștem ca Iisus a fost doar unul dintre acești mesia care operau acolo în timpul guvernatorului lui Pilat.
Guvernarea Iudeii și uciderea lui Isus
Pilat avea să guverneze Iudeea romană timp de zece ani, din 26 d.Hr. până în 36 d.Hr. Nu este clar când în timpul mandatului său acolo, Iisus a fost adus înaintea lui și condamnat de mai mulți lideri ai bisericii evreiești ca fiind eretic.
Dar unii au susținut că acest lucru s-a întâmplat la începutul anilor 30 d.Hr. În anul 31 d.Hr., Sejanus a fost înlăturat de la putere la Roma de către Tiberiu, iar acest lucru a slăbit poziția lui Pilat în Iudeea, deoarece și-a pierdut susținătorul în capitală.
Mulți au speculat că decizia lui Pilat de a-i liniști pe liderii bisericii evreiești și de a accepta cererile lor a fost pentru că poziția sa a fost slabă în Iudeea după căderea lui Sejanus, iar el trebuia să adune sprijin pentru regimul său din Ierusalim.
Acest lucru ar avea cu siguranță sens, având în vedere că între numirea sa în anul 26 d.Hr. și moartea lui Sejanus în toamna anului 31 d.Hr., Pilat fusese în general profund antagonist față de liderii bisericii evreiești din provincie.
El le-a incitat furia eliberând monede cu simboluri ale zeilor păgâni pe ele și agățând icoane ale împăratului Tiberius în Ierusalim și în alte orașe din provincie, acțiuni pe care poporul evreu le-a considerat idolatre.
Având în vedere acest lucru, pare probabil că decizia mai convenabilă a lui Pilat de a accepta cererea conducătorilor bisericii ca Iisus să fie executat, a avut loc atunci când poziția sa de guvernator al Iudeii a fost slabă după căderea lui Sejanus de la putere.
În ciuda descrierii adesea apocaliptice a deciziei lui Pilat de a-l condamna pe Iisus în Noul Testament, aceasta a fost foarte probabil o zi destul de tipică ca guvernator pentru Ponțiu. Cu toate acestea, a fost o zi în care era conștient de șansa de a izbucni o revoltă în timpul Paștelui dacă nu se conforma cererii de a-l ucide pe Iisus.
Cu toate acestea, nu i-a câștigat nicio cenzură din partea Romei și a continuat să conducă regiunea câțiva ani după aceea. Ceea ce a determinat căderea lui reală nu a fost decizia sa de a ordona execuția unuia dintre numeroșii profeți mesianici ai provinciei la acea vreme, ci creșterea tensiunilor într-una dintre regiunile Iudeii.
Ce s-a întâmplat cu Ponțiu Pilat după ce l-a ucis pe Isus?
La un moment dat, în anul 36 d.Hr., un grup de samariteni din Samaria, care erau adepți ai unui alt mesia de acolo, cel mai probabil numit Dositeos, începuse să sape în muntele Garizim, cu credința că vor găsi acolo bogății și artefacte asociate cu profetul evreu Moise.
Pilat pare să fi ordonat unora dintre legionarii săi să treacă pe la Muntele Garizim, iar grupul de samariteni de acolo a fost masacrat. O plângere în acest sens a fost făcută ulterior guvernatorului provinciei romane vecine, Siria, un bărbat pe nume Lucius Vitellius.
El a luat plângerea suficient de în serios pentru a trimite vestea Romei, iar Pilat a fost chemat în Orașul Etern de către împăratul Tiberiu pentru a da socoteală de conduita sa ca guvernator.
Când Pilat a ajuns în sfârșit la Roma, în anul 37 d.Hr., Tiberiu murise și i-a succedat împăratul Caligula. Adesea s-a întâmplat ca indivizii aflați în poziția lui Pilat, care au fost acuzați de abatere gravă, să fie grațiați la urcarea pe tron a unui nou împărat. Din această cauză, există o lipsă de claritate cu privire la ceea ce s-a întâmplat după aceea cu Pilat.
El dispare în mare măsură din înregistrarea istorică, așa că au apărut două teorii concurente, pentru că niciuna dintre ele nu are suficiente dovezi pentru a afirma că este complet corectă.
Una susține că Pilat s-a dovedit a fi într-o asemenea rușine pentru acțiunile sale în timp ce era guvernator al Iudeii, încât s-a sinucis la scurt timp după ce s-a întors la Roma.
Cealaltă susține că regele Caligula l-a iertat într-adevăr și s-a retras într-o viață liniștită și obscura pe o moșie de țară, din zona rurală italiană, și nu s-a mai auzit niciodată de el, până când autorii Noului Testament au început să-și scrie relatările despre viața lui Iisus de câteva decenii mai tarziu.
Oricare ar fi adevărul din ultimii ani ai lui Ponțiu Pilat, știm că reputația sa este privită în mod diferit astăzi. În unele tradiții creștine, el este văzut ca un guvernator reticent, care a consimțit cu reținere răstignirea lui Iisus, pentru a-i liniști pe conducătorii templului din Ierusalim.
Într-adevăr, atât Biserica Creștină Etiopiană, cât și Biserica Coptă din Egipt îl venerează pe Pilat ca pe un Sfânt.
Alții l-au văzut ca pe un guvernator autocrat și violent, al cărui rol în uciderea Fiului lui Dumnezeu îl face unul dintre marii răufăcători ai istoriei romane.
Ambele răspunsuri pot fi la fel de corecte, dar și mai greu de spus este dacă într-adevăr acesta s-a sinucis în anul 37 d.Hr. sau dacă a trăit o viață lungă după aceea.