De aproape un deceniu, astronomii cercetează sistemul solar exterior în căutarea unei ipotetice a noua planete. Eforturile lor nu au fost încununate de succes, dar lucrurile s-ar putea schimba în curând, potrivit livescience.com
În sistemul solar îndepărtat, la o distanță atât de mare de planetele cunoscute încât Soarele se confundă cu stelele din apropiere, s-ar putea ascunde o lume masivă și înghețată, așteptând să fie descoperită de omenire.
Un telescop de ultimă generație, care va începe să scaneze cerul anul viitor, ar urma să ridice vălul de mister de pe această a noua planetă, anticipează sursa citată.
Sistemul nostru solar are opt planete cunoscute și observate de-a lungul secolelor de evoluție a astronomiei și științelor naturii.
Este vorba despre Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Pluto, inițial parte din acest eșalon, a fost retrogradat la statutul de "planetă pitică" în 2006.
Cât privește ipotetica Planetă a 9-a sau "Planeta nouă", aceasta s-ar afla la miliarde de kilometri depărtare de restul planetelor cunoscute și ar avea dimensiunile și consistența unui gigant gazos sau din gheață.
Astronomii au prezis cât de mare ar fi această lume ipotetică, cât de departe s-ar putea afla și chiar poziția sa pe orbită în jurul Soarelui.
Cu toate acestea, descoperirea efectivă întârzie de mai bine de un deceniu. Această lungă așteptare ar putea lua sfârșit odată cu deschiderea Observatorului Vera C. Rubin în 2025.
O nouă șansă pentru descoperirea Planetei a 9-a: Observatorul Vera C. Rubin din Chile
"Este foarte dificil să explicăm sistemul solar fără Planeta nouă. Dar nu există nicio modalitate de a fi 100% siguri că există până nu o vedem", a declarat pentru Live Science Mike Brown, astronom la Caltech.
Brown și colegul său, Konstantin Batîghin, sunt cei care au propus ipoteza Planetei a noua.
Pentru a-și proba teoria, ei au început deja să analizeze datele de la telescopul japonez Subaru din Hawaii.
Dacă însă informațiile nu vor fi concludente, cercetătorii urmează să apeleze la viitorul Observator Vera C. Rubin, care este în prezent în construcție în Chile.
Acest dispozitiv, care va fi echipat cu cea mai mare cameră digitală din lume, va permite astronomilor să pătrundă în sistemul nostru solar mai adânc decât a permis oricare dintre predecesorii săi.
Este un pas similar cu punerea în funcțiune a telescopului spațial James Webb, care le-a dat cercetătorilor posibilitatea să pătrundă mai departe decât oricând în universul observabil, notează livescience.com
Observatorul urmează să fie inaugurat la sfârșitul anului 2025.
Ideea Planetei a 9-a, veche de secole, a fost fundamentată în acest început de mileniu
Ideea unei a noua planete în sistemul solar apărut după descoperirea lui Uranus (în 1781) și a lui Neptun (în 1846).
Totuși, cu excepția lui Pluto, care și-a pierdut relativ recent statutul de membru în clubul planetelor, nu au mai fost descoperite ulterior corpuri cerești demne de acest nume dincolo de Neptun sau de Centura Kuiper - un lanț masiv de asteroizi comete și planete pitice care orbitează în jurul Soarelui, dincolo de Neptun.
Situația s-a schimbat în 2004, când oamenii de știință au descoperit că Sedna, o planetă pitică situată dincolo de Centura Kuiper, avea o orbită ciudată în jurul soarelui. Traiectoria sa neobișnuită a sugerat că o altă masă mare din sistemul solar exterior exercită o atracție gravitațională asupra micii planete.
Totuși, fără mai multe date concrete, ipoteză a rămas dificil de demonstrat.
Apoi, într-un studiu din 2014, astronomii au detectat alt un obiect în Centura Kuiper, denumit 2012 VP113, cu o orbită excentrică similară cu cea a Sednei.
Cele două cazuri au atras atenția astronomilor Brown și Batîghin. Ei au remarcat că Sedna și 2012 VP113 manifestau același comportament straniu, care le determina să "coboare" pentru scurt timp sub planul orbital al planetelor cunoscute.
În mod indirect, această influență probează că o entitate - care poate fi un grup de asteroizi, o planetă pitică sau chiar o planetă propriu-zisă - influențează gravitațional cele două corpuri cerești, și, probabil, și alte corpuri trans-neptuniene (TNO).
"La început, nu am spus că e vorba despre o planetă (...) Dar am încercat o mulțime de lucruri diferite pentru a explica ceea ce vedeam, și nimic altceva nu a funcționat", a spus Mike Brown.
Brown și Batîghin au găsit ulterior alte patru TNO-uri cu orbite identice, deformate, ceea ce a dat greutate ipotezei unei planete încă nedescoperite.
Cei doi au calculat că sunt doar 2% șanse ca toate cele șase TNO studiate să împărtășească excentricitatea orbitală exclusiv datorită hazardului.
"De îndată ce vezi asta, îți spui: la naiba, există o planetă acolo", a explicat Brown, care, împreună cu colegul său, a publicat în 2016 lucrarea ce fundamentează existența acestei noi planete.