Depunerea jurământului de către noii miniştri a fost probă de dicţie. De fapt un singur cuvânt le-a creat mari dificultăţi la rostire: „PROPĂŞIRE”. Ghinionul face ca acest cuvânt de pe vremea lui Kogălniceanu să apară azi în textul jurământului, a spus Ana Iorga, la Pe cuvânt, de la Antena 3.
PROPĂŞIRE - Vine de la verbul „a propăşi", format după modelul unui verb latinesc. Înseamnă „a progresa, a prospera, a se dezvolta". Derivatul, "propăşire", înseamnă "progres, dezvoltare, înflorire". Deci miniştrii se angajează să-şi dea silinţa pentru dezvoltarea spirituală şi materială a poporului. În fine, nu sunt primii cărora li se împleticeşte limba când spun "propăşire".
Bâlbâieli s-au mai întâmplat şi la învestirea altor guverne. Un ministru a jurat solemn cândva că îşi va da silinţa la "prăbuşirea poporului român", în loc de propăşire.