”Pe cuvânt”, cu Ana Iorga. Despre cuvinte, fără caterincă

Câteva cuvinte care au trecut din argou în limbajul familiar au avut mare succes în ultimii ani. Primul pe listă este ”cocalar”. Este plin internetul de definiţii neoficiale ale cocalarului: un tip needucat, manelist, cu haine de prost-gust, tricouri mulate şi lanţuri de aur, arogant, şmecher şi lista e foarte lungă. Cocalarul e cumva vechiul mitocan. Cocalar înseamnă însă foarte multe. Şi a intrat din argou în limbajul curent şi în presă de peste 10 ani. Are şi derivate: cocalariţă, cocalaresc sau cocalarism.

Ca etimologie, cocalar vine de la substantivul ţigănesc kokalo, un cuvânt intrat în limba romaní din greacă. Potrivit unei explicaţii foarte răspândite, denumirea s-ar fi referit la origine la oamenii săraci care adunau din gunoaie oase pentru a face din ele piepteni. De aici e posibil să se fi dezvoltat sensul depreciativ, pentru că ocupaţia era percepută ca inferioară. De altfel, nu ar fi singurul exemplu. Şi cuvinte va ”țăran” sau ”cioban” au ajuns să fie folosite cu sensul de ”mitocan”. Nici mitocan nu a însemnat dintotdeauna bădăran, sensul învechit al cuvântului este de locuitor la periferia unui oraş.

Şi cuvântul ”nașpa” merită atenţie, pentru că se insinuează tot mai abitir ca adjectiv sau ca adverb, din limbajul argotic în registrul colocvial. Înseamnă multe, dar e întotdeauna de rău. Prost, urât, antipatic, nesuferit. Şi „naşpa" nici nu mai e atât de nou. Vă vine sau nu a crede, îl auzim de peste 15 ani şi l-a depăşit cu mult în popularitate pe „nasol".

Ca adjectiv, „naşpa" are o formă unică de gen şi de număr şi se poate referi la fiinţe, la lucruri sau la evenimente: de pildă, „profesor naşpa", „film naşpa" sau „situaţie naşpa". A dezvoltat mai recent şi o formă derivată cu sufix, „naşpet" - „naşpetă".

Unii lingvişti cred că „naşpa" e forma trunchiată a lui „naşparliu". Iar „naşparliu" ar veni din adjectivul ţigănesc „nasvaló", care înseamnă bolnav, deci ne aflăm tot în sfera negativului. „Nasvaló", cu varianta „nasfaló", ar fi dat mai întâi „nasfarliu", apoi „naşparliu".

În limba actuală, „naşpa" poate fi folosit şi ca adverb: „Se poartă naşpa". Ca adjectiv, are cele mai bogate apariţii: „naşpa", „naşparliu", „naşpet". Dar există şi verbul „a naşparli", şi o construcţie adverbială, „pe naşpa", cu sensul de „ilegal", „fraudulos" - „A obţinut diploma pe naşpa".

Informațiile au fost prezentate de Ana Iorga, la rubrica ”Pe cuvânt!”, din cadrul emisiunii Secvențial, duminică, la Antena 3.