Ana Iorga a explicat astăzi în rubrica „Pe cuvânt” Azi vedem de unde vin două cuvinte legate de o mare sărbătoare creştină: Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului în prima zi de vineri de după Paşti. Este momentul în care creştinii aduc laudă minunilor săvârşite de Maica Domnului în preajma unui izvor din apropierea Constantinopolului.
Iar astăzi luăm de la biserică apă sfințită, adică agheasmă. O apă vindecătoare, pentru că asta înseamnă tămăduire: vindecare. "A tămădui" vine dintr-un verb maghiar, "tamadni", care inseamnă "a ajuta, a sprijini".
Agheasmă este un cuvânt vechi românesc, cu o sonoritate aparte. Astăzi, mai ales la ştiri si pe internet e posibil să îl scriem foarte mult, aşa că atenție la grafie. Îl scriem cu s, nu cu z. Agheasmă, agheazmă.
Cuvântul are două sensuri. Apă sfintită sau slujba in sine in cadrul căreia se sfinteste apa. De unde credeti ca vine termenul? Să ne gândim împreună. De unde ne vin majoritatea cubintelor din limbajul bisericesc?
Din slavă. "Agheasmă" este un cuvânt slav, la fel ca praznic, slovă sau evanghelie.
Popular, aghesmei îi mai spunem şi "aiasmă". Sună foarte frumos, e limba bunicilor noştri de la sat.
Atenție si cum formăm genitivul si dativul. Ageasmă-aghesmei, nu aghezmii. asta ne spune DOOMUL.