Când spui „dați-mi și mie două bilete”, acel „și mie” nu e pentru că și cel de dinainte a cerut două bilete de același tip de exemplu. Acel „și” apare pur și simplu.
Dați-mi și mie un billet vă rog”
Vreau și eu, vă rog, o pâine!
Nu este un „și” adverbial care sugerează un adaos. Putea fi pur și simplu „dați-mi un bilet vă rog”. „Și” are un rol pragmatic, comunicațional care vine să îndulcească impretaivul cererii. Este un „și” de politețe, care înmoaie imperativul.
Aș vrea și eu să spun ceva.
Miza poate fi aceiași: modestie, ca să nu par arogant când cer ceva. Sau poate fi o miză ironică, ca de exemplu atunci când vrei să adaugi ceva la o decizie deja luată.
Vreau și eu să văd o schimbare.
Are și el nevoie de afecțiune.
Aici observația este îndulcită. Dau oarecum legimitate cerinței arătând că asta ar vrea și alții.