Bun găsit! Vineri în rubrica "Pe Cuvant, cu Ana Iorga" vorbim despre femininul numelor de profesii. Tendinţa clară în română este să folosim masculinul în locul femininului. Adică nu mai disociem în funcţie de gen şi utilizăm forma de masculin a unei profesii şi în cazul femeilor.
Nu e aici o discriminare, masculinul e perceput ca având caracter generic şi e extins şi asupra femininului. Iar asta vine şi din istorie: în lumea românească veche ocupaţiile femeii erau mai degrabă legate de gospodărie şi abia mai târziu, în secolul al 19-lea, apar profesii la feminin: ca artistă, doctoresă sau scriitoare. Azi, avem formă de feminin pentru multe nume de profesii sau funcţii. Dar uneori alegem tot masculinul, pentru că unele forme de feminin ni se par mai puţin respectoase, altele au chiar o nuanţă peiorativă. De pildă, aţi spune „ministreasă"? Aşadar, ce facem? Când folosim femininul?
Pentru început, trebuie să stabilim un lucru: nu există reguli clare care să ne ghideze în folosirea numelor feminine de profesii. Asta e vestea proastă de azi. Concret, trebuie să decidem pentru fiecare caz în parte. În general, trebuie să folosim femininul, dacă forma nu e prea familiară sau peiorativă.
Putem spune:
reporteră
ingineră
profesoară
psihiatră
cercetătoare
ministră
Nu vom spune deşi formele există. Dar nu sunt deloc elegante:
decăniţă
doctoră
doctoriţă
ministresă
ministreasă
Putem spune:
doamna decan
doamna doctor
doamna ministru
Există însă nume de profesii care au doar formă de feminin şi altele care au doar formă de masculin. Observăm asta în Nomenclatorul ocupaţiilor. De pildă, avem doar:
cameristă
menajeră
secretară
spălătoreasă
femeie de serviciu
În schimb, avem doar masculin pentru chirurg, medic, prim-ministru, senator. Nu e cinstit, veţi spune, dar aşa stau lucrurile. Asta în condiţiile în care avem femei senator şi prim-ministru şi cred că avem şi bărbaţi cameristă. Sună ciudat.
Chiar când avem forme potrivite de feminin, mulţi aleg tot masculinul. Li se pare că e mai elegant, că are mai mult prestigiu. Nu mă întrebaţi de ce. De pildă, unii spun „doamnă profesoară" atunci când se adresează unui cadru didactic din mediul preuniversitar, dar spun „doamnă profesor" atunci când vorbesc cu o profesoară universitară.
Am văzut oameni care ezită şi atunci când scriu o cerere: să scrie „Doamnă Directoare" sau „Doamnă Director"? Din aceleaşi motive: masculinul pare mai elegant. Sfatul meu este să folosim formele de feminin acolo unde ele există şi nu sunt marcate stilistic. Asta a fost lecţia de azi. Să aveţi o zi minunată!