"Noi suntem o ţară care am început" nu e corect. Subiectul subordonatei este relativul "care", deci trebuie să facem acordul verbului la persoana a 3-a singular. Or, aici acordul s-a făcut cu subiectul principalei, cu noi.
Aşa ar fi arătat varianta corectă: "Noi suntem o țară care a început să legifereze și să scoată la lumină...". "care" se referă la ţară, singular, deci care a început, nu "care am" început. Cum se explică aceasta greşeală?
Foarte simplu: ne fură peisajul din prima propoziţie. "Noi" este foarte puternic în discursul nostru şi tindem să facem acordul cu subiectul "noi" al principalei şi în subordonată. Nu e corect. Să vedem şi alte exemple asemănătoare.
E greşit să spun: "Eu sunt singura care te-am ajutat." Varianta corectă: "Eu sunt singura care te-a ajutat." Facem acordul verbului cu subiectul CARE, adică la persoana a 3-a singular.
"Eu sunt cea care am venit cu soluţii mereu." Nu e corect acordul verbului nici aici. Corect este: "Eu sunt cea care a venit cu soluţii mereu."
"Noi suntem nişte oameni care ne-am ţinut de cuvânt." Nu facem acordul cu "noi" în subordonată, ci cu relativul "care", iar relativul care se referă la oameni, prin urmare vom acorda verbul la persoana a 3-a plural: "Noi suntem nişte oameni care s-au ţinut de cuvânt."
E o greşeala foarte frecventă pe care o face multă lume. Atenţie deci la acord, mecanismul e de fapt foarte simplu.