„Atunci, când vremurile te obligau să te fereşti, se mergea mai mult la biserică. Astăzi, că nu te mai opreşte nimeni, nu mai mergem!“, asta spune cel care l-a văzut pe Nicolae Ceauşescu ciocnind ouă roşii, acasă, la Scorniceşti, iar pe sora lui, salvând biserici.
Libertatea de a decide dacă mergi la slujbă sau în club, în Săptămâna Mare, n-o aveau părinţii noştri, obligaţi, în special cei de la oraş, să adopte un comportament anume. În Vinerea Patimilor, liceenii care astăzi pot alege să meargă la biserică, să cânte Prohodul, pe atunci petreceau organizat, nevoiţi să spună «Prezent!» doar pentru a nu călca pragul bisericii. La sat, în schimb, încercările de toate felurile n-au dat roade, spun cei care îşi amintesc astăzi cu nostalgie de Paştele din copilărie sau adolescenţă. Ţăranii au continuat în comunism să-şi primenească şi casa şi ograda, să se spovedească, să se întâlnească luni după Paşti la biserica de baştină, oameni din toată zona, să ciocnească ouă roşii şi să rostească „Hristos a înviat!“, aşa cum astăzi n-o mai fac.
Continuarea pe adevărul.ro.