În epoca dintre cele două războaie mondiale, refacerea completă și readucerea la o nouă viață duhovnicească a așezământului monahal Lainici i se datorează acestuia. Mai mult, în perioada comunistă a îndurat multe greutăți din partea regimului. De altfel, a murit în chinuri, în urmă unei bătăi suferite de la comandantul unei unități militare care staționa în mănăstire. Visarion Toia este unul dintre duhovnicii propuşi la canonizare anul viitor, când Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române împlineşte 100 de ani.
În ultimii 200 de ani, Mănăstirea Lainici a avut trei mari stareți importanți: Sfântul Cuvios Irodion, starețul Visarion Toia și părintele Calinic Caravan. Povestea părintelui Visarion Toia a fost dezvăluită abia după Revoluția din 1989.
"Se naște la 1884 la Secuieni, Bacău din părinții Gheorghe și Ilinca. Între 1900- 1904 face școala de cântăreți la Roman și împreună cu un prieten de-al sau Mihail Bataca, viitorul arhimandrit Maxim Bataca vor fi cântăreți la Episcopia Romanului sub oblăduirea Sfântului Gherasim Safirim", a spus arhimandritul Ioachim Pârvulescu.
În 1908 cei doi prieteni sunt trimiși la Frăsinei unde vor pune bazele unui cor de muzică psaltică. Mai târziu, în 1929, Episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului Noul Severin îl trimite pe cuvios ca stareț la Lainici unde va reuși să refacă toată mănăstirea devastată după Primul Război Mondial. Ani mai târziu, liniștea avea să fie spulberată.
În 1950, mănăstirea trecea printr-o mare greutate. Începuseră lucrările de reabilitare a căii ferate Bumbești Livezeni. Atunci s-au ocupat abuziv toate terenurile mânăstirii și chiar și chiliile călugărilor.
"La un moment dat, în curtea mănăstirii era cantonată o unitate militară și deranjau foarte mult. Mai ales duminica. Se îmbătau, batjocoreau călugării, veneau aproape de mănăstire si jucau fel de fel de jocuri. La un moment dat, comandantul cu alți militari au venit la stareț si i-au zis: moșule trebuie să predai și chilia ta pentru ca ofițerii mei nu au unde sa mai doarmă.
Pentru că refuză cu îndârjire ocuparea chiliilor, starețul Visarion Toia a fost bătut cu bestialitate și aruncat peste pridvor" a spus Ioachim Pârvulescu.
Ajuns târziu la spital, părintelui Visarion îi este amputat piciorul. În anul 2012, părintele stareț arhimandritul Ioachim Pârvulescu, cu binecuvântarea Înalt preasfințitului Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, a dezgropat mormintele celor doi stareți socotiți sfinți ai Olteniei: părintele Visarion Toia și părintele Calinic Cărăvan. Osemintele erau impecabile.
De-a lungul vieții, părintele Visarion Toia s-a îngrijit atât de cei vii, cât și de cei trecuți în neființă. În primii ani de stăreție a făcut demersuri pentru a găsi osemintele înaintașului său, Sfântul Irodion, care în anul 2011 a fost canonizat.
Totodată, în timpul șantierului de la Bumbești-Livezeni, părintele Toia a organizat un spital pentru cei răniți în timpul lucrărilor, fiind mereu aproape de muncitorii aflați în suferință.