Adeverințe gratuite pentru recalcularea pensiilor. Proiectul a fost adoptat tacit de Senat
Publicat acum 1 ora si 23 minute
"Azi când mi-am luat băiatul de la grădiniță, l-am luat în brațe și l-am ținut la piept cu mai mult drag. Cu așa de mult drag cum nu o mai făcusem niciodată. Nu ne mai văzusem de 28 de ore. 28 de ore în care viața mi-a mai dat o încercare. O intervenție pe care nu o să o uit niciodată.
Pe la ora 10... pe tabletă, apare solicitarea: băiat, 6 ani, căzut de la înălțime, pe B-dul Aurel Vlaicu. Plecăm în mare grabă, verificăm GPS-ul, ne indică adresa.
Ajungem la solicitare (timp care mi s-a părut o eternitate). Îndrumați de câteva persoane, (unele persoane vociferau că am ajuns târziu - suntem obișnuiți, deoarece mereu apar persoane de genul, deși ajunsesem foarte repede) vedem în grădina din fața blocului un băiețel, căzut.
Am sărit gardurile grădinii împreună cu cei 2 colegi, cu toate după noi, defibrilator, rucsac, aspirator, guler, atele, oxigen. Mă arunc în genunchi lângă acel suflet mic. Agonizând, gemea de durere. Începem să îl monitorizăm.... puls, saturație, tensiune, leziuni vizibile, etc.
Căzuse pe lateral (nu avea răni vizibile la membre și nici la cap) îl punem pe targa lopată (el tot agoniza în durere), încerc să îi deschid ochii, îi închide la loc. Vorbesc neîncetat cu el. Se aud sirenele ambulanței venite în sprijin (așteptam venirea doctoriței mai mult ca orice).
Sosește și echipajul tip C. Se continuă monitorizarea. Asistenta prinde linie, îl transportăm în ambulanța lor. Îl stabilizează și plecăm la spital. Predăm pacientul către urgență, mă întorc la mașină.
În timp ce puneam în ordine actele și ambulanța, cineva îmi indică mama. Cu sufletul plin, cu un nod în gât, o întreb numele micuțului. Mi-l zice, și mă întreabă cum e, de ce nu mișcă.
Încerc să o liniștesc, că e anesteziat și că e mai bine pentru el, dar nu pot să o privesc în ochi. Mă întâlnesc cu asistenta care îmi cunoaște familia și îmi zice:
- Când te-am văzut acolo, m-am gândit la copiii tăi, băiatul tău câți ani are?
Îi spun: tot 6!
Mă întorc în ambulanță și îmi dau lacrimile! Bucurați-vă de tot ce vă înconjoară atât timp cât sunt sănătoși! Sper ca Dumnezeu să îl ajute pe micuț să treacă de perioada grea. Multă putere părinților", a povestit Pavel Nicolas Rusu, paramedic la ISU Constanța.