O furtună geomagnetică va lovi Pământul miercuri, după ce soarele a aruncat cu un jet uriaș de plasmă. Probabilitatea ca planeta noastră să experimenteze efectele furtunii geomagnetice poate fi mai mare din cauza faptului că această explozie solară a avut loc cam în același timp cu echinocțiul de toamnă al Pământului, potrivit Space.com.
Explozia solară a avut loc duminică (22 septembrie), când o pată solară desemnată AR3835 a erupt în mod neașteptat cu o erupție solară de clasă M. Oamenii de știință nu se așteptau la această erupție, deoarece AR3835 părea prea stabilă pentru a exploda, potrivit SpaceWeather.com.
Jetul de plasmă, care se îndreaptă spre Pământ cu peste 1.046.073 de kilometri pe oră, va lovi câmpul magnetic al Pământului în cursul zilei de miercuri. În mod normal, acest lucru nu ar declanșa o furtună geomagnetică, dar aceast lucru ar putea fi diferit din cauza echinocțiului.
Atunci când furtunile geomagnetice lovesc, ele pot perturba infrastructura de comunicații și energie și, în cazuri extreme, pot duce la întreruperi. La altitudini mari, furtunile geomagnetice pot duce, de asemenea, la apariția unor aurore spectaculoase.
Centrul de predicție a vremii spațiale NOAA clasifică furtunile geomagnetice pe o scară de la G1 la G5. Aceste furtuni cresc în severitate, furtunile geomagnetice la scară G5 fiind considerate extreme, evenimente capabile să provoace colaps complet sau întreruperi ale sistemelor de alimentare și de comunicații. O furtună G1 sau G2, cum ar fi cea care ar putea avea loc miercuri, are un risc mic de a afecta infrastructura la latitudini mari.
De ce sunt influențate furtunile geomagnetice de echinocțiul de toamnă
Echinocțiul apare atunci când axa de rotație a Pământului se aliniază cu orbita sa în jurul Soarelui. În timpul echinocțiului, Pământul nu pare să se încline în raport cu Soarele. Aceasta înseamnă că soarele se află direct deasupra ecuatorului și ambele emisfere au aceleași ore de lumină și noapte.
Echinocțiul de toamnă 2024 a avut loc duminică, marcând prima zi de toamnă pentru emisfera nordică și prima zi de primăvară pentru emisfera sudică.
Săptămânile din jurul celor două echinocții ale Pământului marchează o creștere a frecvenței furtunilor geomagnetice.
Acest lucru se datorează probabil faptului că, pe măsură ce Pământul își orientează polii spre soare, magnetosfera și câmpul magnetic al soarelui devin aliniate, în timp ce tind să fie nealiniate pe tot restul anului. În perioadele de nealiniere, particulele încărcate de la soare, cum ar fi CME și vânturile solare, primesc o ușoară deviație din magnetosferă, ceea ce înseamnă că evită impactul lor total.
Această deviație nu are loc în perioadele din jurul echinocțiului când câmpul magnetic al planetei noastre și al soarelui sunt bine conectate. Acesta se numește „efectul Russell-McPherron” și a fost sugerat pentru prima dată în 1973 pentru a explica variația sezonieră a frecvenței furtunilor geomagnetice.
În mod similar, Pământul experimentează cele mai puține furtuni geomagnetice în jurul lunilor solstițiilor, decembrie și ianuarie, și din nou în lunile iunie și iulie, când polul Pământului este îndreptat spre soare. Datele colectate din 1932 până în 2014 au arătat că furtunile geomagnetice sunt, în medie, de aproximativ două ori mai probabile în timpul echinocțiului decât în timpul solstițiilor.