Pământul ar fi avut un inel asemănător cu cele din jurul planetei Saturn cu peste 400 de milioane de ani în urmă

Cunoscut pentru sistemul său de inele, Saturn este una dintre cele patru planete din sistemul nostru solar care au caracteristica distinctivă. Și acum, oamenii de știință presupun că Pământul ar fi avut propriul său inel în urmă cu aproximativ 466 de milioane de ani, scrie CNN.

În timpul perioadei Ordovician, o perioadă de schimbări semnificative pentru formele de viață de pe Pământ, tectonica plăcilor și climă, planeta a cunoscut un apogeu al loviturilor de meteoriți. Zeci de cratere de impact despre care se știe că au apărut în această perioadă se aflau toate la 30 de grade de ecuatorul Pământului, ceea ce semnalează că meteoroizii ar fi putut cădea dintr-un inel stâncos din jurul planetei, potrivit unui studiu publicat în revista Earth and Planetary Science.

„Este neobișnuit din punct de vedere statistic să ai 21 de cratere, toate relativ aproape de ecuator. Nu ar trebui să se întâmple. Ele ar trebui să fie distribuite aleatoriu”, a spus autorul principal Andrew Tomkins, geolog și profesor de științe planetare la Universitatea Monash din Melbourne, Australia.

Noua ipoteză nu numai că aruncă lumină asupra originii vârfului impactului de meteoriți, dar poate oferi și un răspuns la un eveniment neexplicat anterior: un îngheț global, unul dintre cele mai reci evenimente climatice din istoria Pământului, ar fi putut fi un rezultat al umbrei inelului.

Oamenii de știință speră să afle mai multe despre posibilul inel. Ar putea răspunde la misterele istoriei Pământului, precum și la ridicarea de noi întrebări despre influența pe care ar fi putut-o avea un inel antic asupra evoluției vieții, a spus Tomkins.

Un inel asemănător celui care înconjoară planeta Saturn

Când un obiect mai mic se apropie suficient de mult de o planetă, atinge ceea ce este cunoscut sub numele de limita Roche, distanța la care corpul ceresc are suficientă atracție gravitațională pentru a sparge corpul care se apropie. Resturile rezultate creează apoi inele în jurul planetei, cum ar fi cele din jurul planetei Saturn, care ar fi putut fi formate din resturi de la lunile înghețate, potrivit NASA.

Oamenii de știință au crezut anterior că un asteroid mare s-a destrămat în sistemul solar, creând meteoriții care au lovit Pământul în perioada Ordovicianului. Cu toate acestea, un astfel de impact ar fi cauzat probabil cratere distribuite mai aleatoriu, asemănătoare celor de pe Lună, a spus Tomkins.

Inelul s-ar fi format de-a lungul ecuatorului, similar cu felul în care inelele lui Saturn, Jupiter, Uranus și Neptun sunt, de asemenea, în jurul fiecărei plane ecuatoriale ale acestor planete, a adăugat el.

Sunt cunoscute aproximativ 200 de lovituri de impact în întreaga istorie a Pământului, a spus Tomkins. Privind modul în care masele de uscat ale Pământului s-au deplasat de-a lungul timpului, autorii au descoperit că cele 21 de cratere cunoscute datate din perioada Ordovicianului se aflau toate în apropierea ecuatorului.

Cercetătorii au descoperit mai multe depozite pe Pământ din aceeași perioadă cu craterele de impact, care conțineau niveluri ridicate de L condrită, un material comun al meteoriților, care avea semne de expunere la radiații spațiale mai scurte decât meteoriții găsiți astăzi.

Descoperirea sugerează că un asteroid mare, care probabil s-a rătăcit în limita Roche a Pământului, s-a rupt în apropierea planetei, au scris autorii studiului.

La câteva milioane de ani după perioada de creștere a loviturilor de meteori, cu aproximativ 445 de milioane de ani în urmă, a avut loc o scădere dramatică a temperaturilor globale ale Pământului cunoscută sub numele de Epoca Hirnantiană.

„Rămășițele ulterioare de la un astfel de eveniment (un potențial inel) ar putea explica aceste trei observații”, a spus Eke într-un e-mail, referindu-se la cratere de impact, resturi de meteoriți și schimbarea climatică globală.

Autorii studiului cercetează ce grad de umbră ar fi necesară pentru a provoca un îngheț global profund, o descoperire care, la rândul său, ne-ar putea ajuta să estimăm cât de opac a fost inelul, a spus Tomkins. În mod similar, Pământul ar fi putut fi răcit de norii de praf de la impactul meteoriților, a adăugat el.

Este greu de spus cum ar fi arătat un astfel de inel fără a cunoaște densitatea materialului, dar Tomkins estimează că și un inel „subțire” ar fi fost vizibil de pe Pământ.

„Dacă ai fi în partea de noapte a Pământului privind în sus și lumina soarelui strălucește pe inele, dar nu asupra ta, asta ar face probabil destul de vizibil inelul– ar fi destul de spectaculos”, a spus el.