Invitații Mirelei Voicu, Otilia Brăiloiu, designer specilizat în realizarea rochiilor de mireasă și preotul Marius Moşteanu, și-au prezentat deopotrivă încrederea în puterea subconștientului, dar și în cea a lui Dumnezeu.
Discuția s-a purtat la etajul 19, în apartamentul imperial, cel care a servit drept platou de filmare pentru scene din filmul "Nea Mărin Miliardar", cu Amza Pellea în rol principal.
"Înainte de a începe o istorie și o poveste de viață minunată, vreau să vă spun în câteva cuvinte povestea copilului din mine. Dacă ar fi primit o înștiințare în copilărie sau în tinerețe, că la 57 de ani va sta în locul în care s-a filmat "Nea Marin Miliardar", nu și-ar fi încăput în piele.
Acum, când sunt în fața ușii, parcă îl văd pe Nea Marin cu ițarii pe mână. Asta înseamnă că emoțiile pe care le trăim trebuie să fie stocate undeva și să le spunem celorlați. De aceea, o invit pe Otilia să scoată tot ceea ce este și pentru alți. Experiența ei este o lecție pentru ceilalți", a spus părintele Marius Moşteanu.
Otilia Brăiloiu: "Nu mai știam pe unde să o apuc"
Fiecare experiență de viață, fiecare lecție pe care o învățăm este cheia către un viitor fericit. Otilia Brăiloiu a povestit, în cadrul emisiunii Voi cu Voicu de la Antena 3, despre momentul în care l-a cunoscut pe părintele Marius Moşteanu, cel care a ajutat-o să depășească cel mai dureros moment din viața ei.
"Cu toții avem o poveste și cu toții avem o suferință. Desigur, ține de fiecare în parte și, totodată, fiecare are de trăit experiențele din drumul său. Acum 19 ani, atunci când eu abia mă mutasem în Constanța, am rătăcit prin oraș căutând o biserică.
Aveam nevoie în momentul acela de o mână de ajutor. Nu cunoșteam pe nimeni. Fără să știu, am ajuns la părintele Marius, în cămăruța lui. Părintele mă știe și înainte de declicul meu, pentru că simt că a fost un alt moment zero pentru mine. Mă știe și acum și mă îndrumă foarte frumos ", a povestit Otilia Brăiloiu.
"Chiar i-am adus aminte că era o zi de vineri. Eu vinerea eram la biserică pentru asemenea momente. Beneficiez de cămăruță duhovnicească, iar atunci când se închide ușa, timpul aparține sufletului care vrea să se întâlnească cu veșnicia. Închiderea ușii unui duhovnic pe interior, este ca întoarcerea unei clepsidre, care înseamnă de fapt veșnicia.
Atât cât se scurge nisipul, timpul se duce în adevăratul sens al cuvântului. Trebuie să ținem cont că atunci când părăsim încăperea trebuie să ieșim alți oameni", a intervenit părintele Marius Moşteanu de la Constanța.
Credința am avut-o de mică, însă nu ca acum. Diferența este că prin credință eu am învățat să nu mai aștept ca o forță exterioară să facă pentru mine. Cred că până atunci mă raportam exact la expresia Facă-se voia Ta. La o forță exterioară care să vină să ne rezolve problemele sau să ne facă să ne simțim mai bine. De mică mă rugam, țineam toate posturile.
După moartea soțului, nu am mai putut intra doi ani în biserică. Cred că era din cauza mea, pentru că nu aveam substanța și nu mă mai regăseam nicăieri. De fapt, acesta a fost momentul meu determinant.
Au fost niște ani de suferință și au fost destui. Și spun destui pentru că deveniseră un mod de viață pentru mine. După aceștia ani de suferință, a urmat un moment în care tot ce fusese înainte, nu fusese suficient.
În acea periodă am simțit că mi-am pierdut direcția, sensul, reperele. Nu mai știam pe unde să o apuc. Pur și simplu parcă îmi pierdusem identitatea. Probabil de aceea nu-mi găseam alinare nici în rugăciune. Nu știam să mă rog pentru mine.
Puneam lumină pentru fete, pentru el, dar pentru minea nu știam să mă rog, eu fiind o persoană credincioasă. Apoi, am avut câteva declicuri, înainte să pornesc să schimb ceva. Rulam doar furie și suferință. Acestea vin la pachet și cu orgoliu, victimizare și plânsul de milă", a mai mărturisic designerul.
Otilia Brăiloiu: "Eram o fantomă"
"Într-o zi, fetița mea cea mare a venit acasă de la școală. Mi-a spus că are o învățătoare nouă, căreia îi murise soțul de doi ani. Fetiția mi-a spus că i se face frică atunci când se uită la ea. Mi-a spus că arată ca o fantomă și că ea nu-și dorește ca eu să rămân așa.
Cred că a fost pentru prima dată când cineva m-a pus față în față cu mine. Eram o fantomă. Cumva, eu consideram că eram bine. Că aveam o lumină liniștită. Că trebuie să merg mai departe. Că timpul le rezolvă pe toate, fără să mă uit la conținut. Rana este locul prin care lumina pătrunde în tine. Cred că asta am făcut, m-am întors la conținut.
A trebuit să mă reinventez din rădăcini. De ce? Nu ca să aflu sau să devin cineva nou, ci să-mi reamintesc despre cine eram. Aș spune că m-am întors la valorile și principiile mele de viață, pe care le-am considerat deaspura tuturor durerilor acestor lumi.
M-am întors la iubire, generozitate, creație. M-am întors la feminitate. Feminitate neînsemnând să port rochii sau tocuri, ci la afectivitate, la bunătate. Toate aceste valori fac parte dintr-o înțelepciune care ne vindecă. Cât timp am încercat să port măști și să joc roluri, nu mi-a ieșit. În permanență ai un gol interior, pe care nu știi cum să-l umpli și de ce este acolo. Aparent ești bine.
Părintele mă înțelege și susține, chiar și atunci când nu vorbim. Ce admir la relația pe care o am cu dânsul este faptul că îmi acceptă forma mea de credință și ritmul meu. Pentru mine, spiritualitatea nu înseamnă să merg la biserică duminică de duminică. Eu știu acum despre natura mea. Sunt o femeie fireasă, naturală și sinceră și către asta mă îndrept de fiecare dată atunci când rătăcesc. Mă întorc la valorile mele ca la un colac de salvare pe vreme rea. Mai ales pe vreme rea.
Un sistem de valori bine definit este o rețetă de succes pentru orice ai vrea să faci, inclusiv în brand-ul meu. Părintele îmi respectă acest ritm. Nici nu este nevoie să comunicăm de multe ori. De multe ori îi trimit un scurt mesaj și știe că am nevoie de susținere", a mai povestit creatoarea de modă.
"Duhovnicia este o taină. Eu sunt creația unui mare duhovnic. Mi-a fost duhovnic părintele Arsenie Papacioc timp de 35 de ani. De la părintele am învățat că un om care iese din apă, cel care l-a scos îl mai ceartă că este ud? Nu! Ci trebuie să-l ia și să-l mângâie.
Duhovnicia trebuie să lucreze cu materialul clientului. Să pornești pe ușa pe care el ți-o deschide. Duhovnicia nu se întâmplă în trecut sau în viitor, ci astăzi. Și trecutul și viitorul se adună astăzi. A fi duhovnic înseamnă să fii omul momentului. Momentul în care omul are nevoie de duhovnic există. Trebuie să ai convingerea și tu ca duhovnic și fiul duhovnicesc.
Starea de a ne conecta permanent cu Dumnezeul din noi și cu Dumnezeul din ceea ce este în jur, aceasta este o atitidine duhovnicească. Având conștiința că tot ceea ce se întâmplă este lăsat la buna noastră alegere, astfel încât să îndumnezeim fiecare pas pe care îl facem, fiecare om pe care îl întâlnim. Să simtă că prezența noastră îi aduce vestea cea bună că Dumnezeu există.
Atunci când vine necazul să știți că Dumnezeu își asumă rolul de vinovatul de serviciu. Ne lasă să ne zbatem. El o face pentru că este sigur că tot la El ne vom întoarce. Dumnezeu se comportă cu noi ca un părinte bun, care atunci când ne spune ceva ce nu ne-ar conveni, ne lasă să ne învârtim în jurul casei, să bombănim pentru că știe că tot pe ușa casei vom intra. Seara, tot El ne va mângâia și întreba dacă mai suntem supărați pe El.
I-am propus Otiliei niște rețete pe care eu le-am folosit. De exemplu, pentru ca eu să-mi resetez organismul, am înțeles că pot interveni celular și am vrut să văd dacă se poate. Mi-am propus să-mi găsesc o rețetă personală. O rețetă de resetare. Și am găsit.
Atunci când eram mic, îmi plăceau poveștile pe vinil și ascultam Sarea în bucate, Grăuceanu, Păcală. M-am gândit că dacă aș avea în urechi aceste povești, pe care le-am găsit pe internet, și voi avea conștiința că în momentul în care le ascult, sunt cel care le-a ascultat prima dată, la 6- 7 ani, eram convins că tot orgnansimul și organele interne, vor fi la vârsta pe care o aveam când ascultam acele povești prima dată.
După 20 de ani de diabet am scăpat de insulină. Tocmai prin convingerea că acele povești m-au adus celular și genetic la vârsta la care organismul meu nu avea nevoie de așa ceva. Din aceste constatări ale mele i-am mărturisit și Otiliei. Cumva, să-și găsească și ea o personalizare a acestei rețete.
Trăim într-o lume în care dacă suntem atenți la modelul pe care îl vedem, știm că acel model nu trebuie copiat 1 la 1, ci să copiem doar mentalitatea. Starea de pace și liniștea nu se referă doar la pacea personală, ci și la ceea ce poți să transmiți celorlalți.", a mai spus părintele Marius Moşteanu.
"Eu sunt un intelectual practicant. Eu trebuie să practic dacă aud despre ceva ce ție ți-a făcut bine. Sunt un om care își dorește un progres personal și profesional permanent. Nu stau niciodată pe drumul știut.
Adevărul este esențial, pentru că de acolo pleacă totul. Când știi la ce să te raportezi, pentru că noi manifestăm și ce vrem și ce nu vrem. Atât timp cât nu știi ce vrei de la tine și unde vrei să ajungi, vei manifesta în permaneță ceea ce nu vrei. Asta îmi place foarte mult în relația cu părintele, pentru că mă ajută și din punct de vedere științific. Despre cum să faci din subconștient, conștient. Subconștientul te conduce, iar tu ajungi să numești asta soartă. Eu la nivel de gând eram haos. A trebuit să dau reset total.
Din vulnerabilitate faci curaj. Știi cât este de eliberator? În momentul în care mi-am dat seamă că nu trebuie să mă mai prefac puternică, a fost extraordinar. M-am dus pe natura mea feminină. Nu degeaba sunt într-un corp de femeie. Nu degeaba am două fete de crescut. Nu degeaba lucrez exclusiv pentru femei. M-am gândit că are sens. Acum eu simt că o femeie care este în natura ei feminină, va știi întotdeauna ce să facă. Asta a fost în vârful piramidei mele", a mai spus aceasta.
Duhovnicul Otiliei Brăiloiu, părintele Marius Moşteanu: "Singurul combustibil pe care îl avem este iubirea"
"Era frica care mă paraliza. Mi se tot spunea că acum sunt și mamă și tată. De ce să știu să fiu un tată? Copiii mei au un tată. De ce trebuie să știu să fiu și tată? Poate știu să fiu o altfel de mamă. Eu și acum sunt într-un proces. Nici acum nu este totul roz, dar am niște mecanisme să ies din gând. Trebuie să știi cine ești.
La fel de important este să știi și cine nu ești. Eu am înțeles că nu sunt mintea mea, că nu sunt fricile mele, mașina, casa sau brand-ul meu. A fost eliberator pentru că m-am concentrat exclusiv pe ceea ce sunt. De câte ori m-am dus pe inimă deschisă, pe claritate sau iubire, a ieșit. Nu ai cum să greșești pentru că ești aliniat cu valorile tale. Iubește că să nu greșeti.
"Iubește ca să nu greșești este singura strategie de viață. Dacă un părinte și-ar iubi copilul cu adevărat, nu cum crede el că-l iubește, l-ar educa să se ducă la școală pentru că acolo are ce învăța. Copilul iubit prin această transpunere a unui drum, va ajunge la școală fără să accentueze bullying-ul care se săvârșește acolo. O să aibă dragoste insuflată de către părinți.
Singurul combustibil pe care îl avem este iubirea. Dacă o uităm, ne-am oprit. Când ne-am oprit vedem ura și gropile din asfalt. Vedem lucruri urâte. Sensul omului este să continue creația lui Dumnezeu. De aceea, iubirea este singura care creează. Dumnezeu ne-a făcut să fim fericiți. Numai la asta dacă ne-am gândi, că ori de câte ori nu suntem fericiți, mergem împotriva sensului creației lui Dumnezeu", a mai adăugat părintele.
"Suferința este mesajul că tu funcționezi împotriva valorilor tale. Acolo unde este suferință, acolo este sigur gândire greșită. În loc de frică să pui credință. Frica este inversarea credinței", a mai dezvăluit Otilia.
"Am mai avut o discuție pe tema zgomotului din capul omului. Este o teorie mai nouă a psihologiei. Când stăm de vorbă cu cineva, avem deja un zgomot care ne spune că cel din fața noastră este plictisit. Acest zgomot nu ne lasă să mergem mai departe. Atunci când oprim acest zgomot, deja ne auzi numai pe noi și ce ne-am propus să-i spunem omului respectiv.
În momentul în care vorbim cu cineva și avem preconcepții, precum ceea ce am spune nu ajunge unde trebuie sau este interpretat, zgomotul acele deja ne aruncă dincolo de comuniune.
Comunicarea cu Otilia este o comunicare în care încercăm să lăsăm zgomotul deoparte. Să vorbim numai noi, fără a implica ceea ce nu putem controla", a mai spus preotul.
"Noi, femeile, manifestăm acest statut de victimă. Se întâmplă acest lucru pentru că de fapt purtăm o mască prin care manipulăm ca să nu fim abandonate sau rănite. Ar trebui să fim aliniate cu cine suntem de fapt. În momentul în care afli despre tine, nu ai cum să te mai pierzi în viața asta.
Eu mă duc mereu în firescul lucrurilor. O zi este doar pentru mine. Fac lucruri care îmi fac mie bine. Citesc, ascult lucruri care îmi plac. Este un timp petrecut cu mine. Mă duc în firestul meu. Asa funcționez eu acum.
Când ești autentică puterea este la tine. Nu îți mai apasă nimeni pe butoane. Pentru mine, puterea înseamnă spirit conștient de sine. Părintele m-a învățat că Dumnezeu nu ne vrea suflete pierdute. Eu vreau să integrez acest mod de a fi.
Voiam o minte nouă. Fusesem în noaptea neagră a sufletului și știam că trebuie să fac un studiu. Întâlnești oameni care au aceleași preocupări ca tine, iar această cautare îți schimbă tot. Privesc altfel oamenii, pentru că am fost în toate etapele vieții. Am avut o revelație că niciun om nu este rău sau că dorește să facă rău. Toate acțiunile sunt din răni, din traume sau măști", a mai adăugat Otilia Brăiloiu.
Iubirea pentru fiecare om în parte, îmi dă voie să intru în mintea lui. De atunci îmi dau seama că sufletul acela trebuie încurajat. Un duhovnic este pur și simplu cel care confirmă. Pentru că omul știe tot ceea ce poate să facă, doar că nu le-a spus nimeni. De aceea, îi învăț pe foarte mulți să aibă grijă să le spună copiilor cât îi iubesc și cât îi pot ajuta să meargă mai departe.
Lucrul cu sufletul nu este cel mai greu, ci este cel mai frumos. Frumusețea lucrării cu sufletul constă în faptul că avem în față pe cel care vrea să asculte de la noi ceva. Nu trebuie să-i spun despre mine, ci despre el. Poate nu știe că este făcut să fie fericit, poate nu știe că el nu este conștient de ce poate să facă.
Omul intră și se resetează prin propriile puteri. Eu doar îi arăt butoanele pe care trebuie să apese. Mulți oameni vin neștiind ce valoare au. Oamenii uita de un tezaur, iar duhnovnicul este dator să-i spună că acest tezaur există", a mai spus preotul Marius Moşteanu.
"Las aici o foarte simplă rugăciune la care mă întoarce părintele mereu. Se numește rugăciunea serenității: Doamne, dăruiește-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba. Dă-mi curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba. Și înțelepciunea de a face diferența dintre ele", a destăinuit creatoarea de modă, în finalul emisiunii Voi cu Voicu de la Antena 3.