Există anumite obiceiuri ale noastre, care pentru noi sunt normale, dar pentru ceilalţi nu. De pildă, e o chestie antipatică să spui: ajung la ora 1. Şi nu mai ajungi la ora 1. Vin marţi la tine şi apoi nu mai vin. Din aceste situaţii, cei de lângă noi îşi dau seama că nu se pot baza pe noi.
Există trei tipuri de prieteni: cei adevăraţi, cei care nu te iubesc şi cei care te urăsc din suflet.
Un obicei care alungă oamenii este atunci când îţi încalci constant micile promisiuni. Neseriozitatea este un obicei prost pentru că, de multe ori, ceilalţi se bazează pe tine, îşi creează nişte planuri sau au nevoie de ceva şi tu promiţi, dar apoi uiţi. Dacă nu te ţii de cuvânt, omul îşi pierde încrederea în tine. Sunt lucruri de care trebuie să ţinem cont.
Un alt tip de obicei este atunci când eşti tot timpul în defensivă. Şi atunci, când există oameni de acest gen, ceilalţi evită să mai discute cu ei. Evită întâlniri, evită discuţii.
Un alt obicei este acela în care găsim tot timpul defecte la ceilalţi. Iar asta este o formă de bârfă, care oboseşte. Pentru că cel care spune ceva cuiva, să fii sigur că şi celălalt spune despre tine la fel. Când e de faţă cu tine, spune despre altul, când e cu altul, spune despre tine şi tot aşa. Iar la un moment, cercul înţelege şi îl lasă singur. Sunt obiceiuri care alungă oamenii de la sine.
Ultimul şi nu cel din urmă este uitatul în telefon. Să stai la masă cu cineva şi să scoată telefonul şi tot timpul să se uite în telefon, în timp ce tu vorbeşti, este ceva ce mă omoară. Eu m-am ridicat şi am plecat. N-ai nicio scuză.
Încercaţi să respectaţi, pentru că asta înseamnă a-l respecta pe cel de lângă tine, pe cel cu care vrei să vorbeşti. Cu cât avansăm în vârstă, cu atât mai mult valorificăm timpul, pentru că ne dăm seama că dacă nu ni-l oferim noi, nu ni-l dă nimeni.