O profesoară de limba română din București susține eliminarea din lecturile elevilor a romanului "Baltagul", de Mihail Sadoveanu și a romanului "Mara", de Ioan Slavici, pe motiv că acestea ar prezenta ca normală violența bărbatului asupra femeii.
Cristina Tunegaru dă exemple din romanele invocate.
"Sunt revoltată de ideea că elevilor de gimnaziu li se recomandă romanul „Baltagul” de Sadoveanu, prezentat ca o monografie a satului românesc. Dintr-un motiv foarte simplu: romanul prezintă o familie în care agresivitatea bărbatului este acceptată și primită cu resemnare de nevastă. Iar acești soți sunt dintre cei care se iubesc. Leacul pentru încăpățânarea femeii este bătaia lui Lipan.
„Așa-i fusese în tinereță Lipan, așa-i era drag ș-acuma când aveau copii mari cât dânșii. Fiindcă ea era așa de aprigă și îndârjită, Lipan socotea numaidecât că a venit vremea să-i scoată unii din demonii care o stăpâneau. Pentru asta întrebuința două măistrii puțin deosebite una de alta. Cea întăi se chema bătaie, iar a doua o bătaie ca aceea ori o mamă de bătaie. Muierea îndura fără să crâcnească puterea omului ei și rămânea neînduplecată, cu dracii pe care-i avea; iar Nechifor Lipan își pleca fruntea și arăta mare părere de rău și jale. Pe urmă lumea li se părea iar bună și ușoară.”
Nechifor este în roman un om cu un suflet bun, un soț iubitor. Deși își bate uneori nevasta, el rămâne un om bun în esență, arată Sadoveanu. Violența nu e specifică oamenilor răi, ci oamenilor în general. Aceasta ar fi inerentă relației dintre soți și este semnul diferenței dintre bărbat și femeie: ea ascultă, el conduce", scrie Tunegaru.
"Când profesorul cere lectura acestui text, el aprobă tot ceea ce se găsește în acest text. Iar copiii de gimnaziu sunt la vârsta acumulării, când învață din tot ceea ce văd în jur. Ei nu au privirea critică a adultului care înțelege spiritul vremii lui Sadoveanu și înțelege perspectiva autorului și se poate disocia de aceasta. Copiii preiau modele din lecturi, filme, povești și le integrează în propria viziune despre lume. Dacă aș propune lectura acestui text, nu aș face decât să aprob tacit că agresiunea dintre soți este acceptabilă. De aceea, elevii mei nu vor citi sau studia „Baltagul” de Sadoveanu", anunță profesoara bucureșteană.
"
Același lucru în „Mara” lui Slavici, așa zisul roman de dragoste, în care Persida este agresată constant, chiar și atunci când este însărcinată, de soțul ei, Națl. După bătăi monstruoase fata pierde o sarcină și se întoarce la mamă, la Mara, dar revine la bărbatul ei și rămâne iarăși însărcinată.
Prima bătaie pornește de la o palmă pe care Persida i-a dat-o bărbatului ei după ce acesta a jignit-o:
„Fără ca să-și dea seama de ceea ce face, ea înaintă spre el și-i trase o palmă, apoi rămase dreaptă și neclintită în fața lui.
El se ridică zăpăcit în picioare.[...]
Cuprins acum de mânie oarbă, el încleștă mâna stângă în părul ei bogat și începu s-o lovească cu pumnul, așa, pe nimerite, în spate, peste umeri, în față, cum dă omul care nu mai știe ce face.”
Femeia e descrisă ca tare, puternică, numai pentru că îi rezistă bărbatului și decide să nu plece de acasă: „Fie ce-i fi, eu tot rămân! Zise ea ridicându-și ca odinioară capul și simțindu-se mai tare ca oricând.” Ea speră că relația lor se va îmbunătăți și Națl n-o să mai fie așa de agresiv. Dar Persida e în continuare bătută de bărbat. Mara așteaptă cu satisfacție despărțirea celor doi și întoarcerea fetei:
„De aceea [Mara] a râs cu un fel de de mulțumire răutăcioasă când a aflat, peste câteva zile, că Națl iar a bătut pe Persida. Ar fi voit să-i scoată omului aceluia ochii cu ghearele, dar îi părea bine. « Așa-i trebuie! Zicea. Să-și vină în fire!»”
Uneori personajele dezaprobă comportamentul lui Națl. Fratele fetei, Trică, regretă că a înlesnit cununia celor doi, dar „încetul cu încetul se deprinsese cu gândul că așa le era soarta și că mai rău ar fi fost dacă n-ar fi cununați.” Doar Persida, victima, crede că bărbatul e îndreptățit să o lovească, din moment ce ea a inițiat conflictul, dându-i o palma lui Națl:
„C-a fost bătută de dânsul, aceasta i se părea un lucru firesc; i se oprea însă mintea în loc când se gândea c-a fost ea însăși în stare să-l lovească pe el cu palma, c-a putut să se însoțească cu un om care a dezbrăcat-o de firea ei.”
Mara se teme că fata ei va naște un copil bolnav, din cauza bătăilor repetate. Dar Persida naște un copil sănătos și nu-i mai pasă ce fel de om e Națl, își face mustrări pentru comportamentul ei față de el și acceptă comoditatea și resemnarea lui că nu se poate schimba:
„- Plângi, că-ți face bine, zise [Persida]. E băiat, urmă iar. O să vezi tu ce băiat ! Lasă, c-o să vezi cum toate au de aici înainte să fie altfel.
- Cum, altfel? grăi dânsul deznădăjduit. Eu tot eu rămân; de câte ori nu mi-am făcut cele mai amarnice mustrări? Tot nemernic am rămas și nemernic am să fiu toată viața mea![...]
Ce-i păsa ei acum dacă el se va îndrepta ori nu?!”
Aceasta este tipul de dragoste prezentat unor copii de 14 ani care sunt la vârsta învățării comportamentelor sociale și a rolului lor în raport cu ceilalți. Potrivit canonului literar, romanele „Baltagul” și „Mara” nu ar avea în centru doar tema iubirii, ci și imaginea unor femei puternice. Sunt celebrele femei puternice ale literaturii noastre clasice. Dar felul în care ele se dedică total familiei, chiar acceptând să fie lovite de bărbați în virtutea dăruirii totale prin cununie, creează un model cultural nociv pentru societatea de astăzi. Din literatura română clasică lipsesc modelele feminine pozitive, femeile puternice, independente, care să nu fie validate doar prin căsătorie sau maternitate", susține Tunegaru.
Profesoara Tunegaru a devenit celebră la începutul acestei an, atunci când i-a transmis primarului general, Gabriela Firea, că nu va da curs cererii acesteia de a nu pune absențe până la ora 9.30.