Se află la doar şase ani lumină distanţă, un an acolo durează trei zile pământeşti şi temperatura este de 125°C. Astronomii au descoperit o exoplanetă în jurul stelei lui Barnard, una dintre cele mai apropiate de Soarele nostru, relatează AFP, potrivit Agerpres.
Descoperirea, publicată marţi în revista Astronomy and Astrophysics, este rezultatul a cinci ani de cercetări efectuate cu ajutorul Telescopului Foarte Mare (VLT) în deşertul Atacama (Chile).
Echipa de astronomi a Observatorului European de Sud (ESO) căuta semnale de la posibile exoplanete situate în "zona locuibilă" a stelei lui Barnard, adică zona în care apa poate exista în stare lichidă la suprafaţa planetei. O condiţie considerată esenţială pentru apariţia vieţii.
Acesta nu este însă cazul pentru "Barnard b", numele dat noii exoplanete. De douăzeci de ori mai aproape de steaua sa decât este Mercur de Soarele nostru, planeta îşi încheie anul făcând turul stelei sale în 3,15 zile, iar temperatura sa la suprafaţă este de aproximativ 125°C.
„Masă este mai mică decât cea a Pământului”
"Barnard b este una dintre cele mai puţin masive exoplanete cunoscute şi una dintre puţinele a căror masă este mai mică decât cea a Pământului. Dar planeta este prea aproape de steaua gazdă pentru a fi în zona locuibilă", subliniază într-un comunicat al ESO un cercetător de la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare (Spania) şi principalul autor al studiului.
"Chiar dacă steaua este mai rece decât Soarele nostru cu aproximativ 2.500 de grade, este prea cald pentru a menţine apa lichidă la suprafaţă", a adăugat el.
Situată în constelaţia Ophiuchus, steaua lui Barnard este al doilea cel mai apropiat sistem stelar de noi după grupul de trei stele Alpha Centauri, aflat la aproximativ şase ani lumină distanţă, sau 56,8 trilioane de kilometri.
Ce este o ”pitică roșie”
Pe lângă apropierea sa, această stea constituie o ţintă privilegiată în căutarea unor exoplanete asemănătoare Pământului deoarece este o pitică roşie, o stea rece.
"Zona sa locuibilă" este mult mai aproape de ea decât cea a stelelor mai fierbinţi, cum ar fi Soarele. Planetele din această zonă au, prin urmare, perioade orbitale mai scurte, ceea ce permite astronomilor să le monitorizeze timp de câteva zile sau săptămâni, mai degrabă decât ani de zile.
Deoarece piticele roşii sunt mult mai puţin masive decât Soarele, ele sunt mai uşor perturbate de atracţia gravitaţională a planetelor din jurul lor, ceea ce le face să oscileze mai puternic.
Când o planetă orbitează în jurul unei stele, ea exercită asupra acesteia o mică forţă gravitaţională care o face să oscileze şi să se apropie sau să se îndepărteze de planeta noastră, ceea ce poate fi măsurat de pe Pământ cu ajutorul spectrografelor.
Aceasta metodă de "viteze radiale" a fost folosită pentru a detecta "Barnard b". Aceste observaţii au fost apoi confirmate de datele de la alte instrumente utilizate pentru căutarea de exoplanete.
„Spaţiul nostru stelar este plin de planete cu masă mică”
Pe lângă "Barnard b", echipa de cercetători a găsit dovezi ale altor trei potenţiale exoplanete care orbitează în jurul aceleiaşi stele şi care vor avea nevoie de cercetări suplimentare pentru a fi confirmate.
"Descoperirea acestei planete, împreună cu alte descoperiri anterioare, cum ar fi Proxima b şi d (două exoplanete care orbitează în jurul Proxima Centauri, n,red.), arată că spaţiul nostru stelar este plin de planete cu masă mică", a explicat Alejandro Surez Mascareńo, cercetator la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare şi coautor al studiului, se arată în comunicat.
De la descoperirea primei exoplanete, 51-Pegasi-b, în 1995 la Observatorul din Haute-Provence (sud-estul Franţei), aproximativ 5.700 de planete au fost identificate în afara sistemului nostru solar. Dar doar câteva sunt considerate a fi situate în "zona locuibilă" a stelei lor.