Cinematografia românească a (re)devenit internațională. În ultimii ani, tot mai multe filme regizate, produse, jucate și scrise de români le-au atras atenția occidentalilor, la evenimente consacrate. Fie că le-au ridicat sprânceana sau i-au ridicat de pe scaune să aplaude în cadrul unui festival, peliculele românești au stârnit reacții puternice la evenimente cu greutate ca Berlinala sau Festivalul de la Cannes.
Cel mai recent succes românesc de anvergură europeană este filmul regizat de Adrian Sitaru, „Ilegitim”. Distins cu premiul Confederației Internaționale a Artelor Cinematografice (C.I.C.A.E) la Berlin anul acesta, filmul este povestea unei iubiri interzise. A unor trăiri interzise. A unei vieți interzise. A unor limite pe care oamenii încearcă să și le impună, dar pe care le nimicește hazardul. Sau Dumnezeu. Parcă tocmai pentru a ne învăța că de noi depinde atât de puțin...
Este „Ilegitim” un film-lecție? Poate că da. Poate că nu. A lăsat Adrian Sitaru o parte din el în poveste? Dacă da, cât? Și cât de mult a durut asta?
Laura Nureldin: Ilegitim. Imoral. Interzis. Și totuși, cât se poate de real pentru Sasha și Romeo, protagoniștii filmului. Când ați decis să dărâmați barierele interioare ale personajelor? Au existat aceste bariere vreodată? Cum s-au născut gemenii? Cum a crescut povestea?
Adrian Sitaru: Bariere interioare avem cu toții, mai mult sau mai puțin. Am încercat să descoperim împreună barierele interioare, să le dăm la o parte pe cele vizibile și să săpăm cât mai adânc în interiorul personajelor. Gemenii au existat în poveste de la început, povestea a crescut încet, în decursul unui an și ceva mai mult de studiu, de studiu introspectiv al personajelor dar și de cercetare a cazuisticii și a unor cazuri particulare. S-a lucrat constructivist, ca să zic așa, fiecare venind cu idei, cu ce a învățat în acest proces, influențându-ne reciproc și avansând împreună spre povestea finală.
L.N.: „Iar despre Ceaușescu? Iar despre avorturi ilegale? Iar...?” Probabil că ați primit și astfel de reacții. În Ilegitim, însă, trimiterea la perioada de dinainte de 1989 este doar un pretext pentru conflict. Credeți că cinematografia românească a ultimelor decade este cantonată în trecut? Credeți că cineaștii preferă să pedaleze pe „exotismul” pe care îl reprezintă Estul comunist pentru occidentali?
A.S.: Din punctul meu de vedere discuțiile pro/contra avort sau despre avorturi ilegale sunt intense în zilele noastre din Statele Unite până în țări mai puțin dezvoltate unde încă este interzis avortul prin lege. Deci tema este de actualitate, pretextul este, într-adevăr, al perioadei ceaușiste.
----------------------------
Textul integral îl puteţi citi în revista Români care Dezvoltă România, care conţine și Top 100 Antreprenori Români, disponibilă în punctele de difuzare a presei.