Nu a fost niciodată atâta îngrijorare în Europa de teama României

E sesiune parlamentară, europarlamentară la Strasbourg. Se va vota noua comisie. Se discută despre aderarea totală a României și Bulgariei la Schengen. Săptămâna trecută lucrurile păreau clare și clarificate. Ce se mai putea întâmpla, până la urmă. Da, urmau alegeri la București, dar nu existau cine știe ce semne că s-ar putea produce schimbări majore de direcție. Și a venit ziua de duminică, cu șoc pentru noi, acasă, dar cu șoc și aici, la Strasbourg.

Parlamentul European e obișnuit cu extremismul, tendința din ultimii ani nu mai poate fi negată. Dar o schimbare așa spectaculoasă de perspectivă într -o țară în care bătălia părea că se dă doar între stânga și dreapta? Nu se aștepta nimeni.

Sunt 20 și ceva de ani de când vin aici, ce e drept nu am mai fost demult. S a mai vorbit despre România, cel mai adesea când nu îndeplineam niște condiții. Sau când o făceam. Dar nu cu îngrijorare. Nu a fost niciodată ca acum.

Cu război, cu rezultate fragile în atâtea state, cu o schimbare de politică în America, cu o reticență față de impactul real, atât de real acum al rețelelor sociale.

Se vorbește din nou pe la colțuri despre România și nu numai, despre această schimbare uriașă pe care nimeni nu știe să o gestioneze. Sigur, euroscepticismul a mai existat, era adresat unii se mai certau, acum loviturile vin una după cealaltă de unde nimeni nu se așteaptă. Românii, cei care au umplut Europa în ultimele decenii, să fie ei cei care pun la îndoială acest drum? 

Jurnaliștii străini au întrebări. Nu doar despre buget, comisari, politici europene, cât mai degrabă despre tendințe neeuropene. 

E greu să ignori ce s-a întâmplat în Georgia, ce aproape s-a întâmplat în Moldova și acum și România. Deocamdată nu se știe dacă va exista o reacție oficială, dacă și ce măsuri se pot lua. 

Se vorbește din nou despre România și în presa internațională. Spațiul e unul limitat, că vorbim despre internet sau articole publicate, așa că nu e ușor să ajungi pe prima pagină. E nevoie să se întâmple ceva. Și de data asta s-a întâmplat. Toată lumea se intreabă cum. De ce nu a văzut nimeni. Ce e de schimbat ca să nu mai fie așa. Sunt întrebări despre tiktok și alegerile din România la conferințele de presă. E nevoie de mai mulți bani alocați de Europa pentru securitatea cibernetică.

Se uită la voturi. E nevoie de mobilizare în România ca să mai treacă pericolul și vântul rece. Elena Lasconi a intrat în turul 2 cu cel mai mic scor înregistrat vreodată, sub 2 milioane de voturi.

Și dacă trece valul de acum, ce se întâmplă mai departe. E nevoie să facă Europa ceva? Se poate reglementa? Ce facem cu Tiktok? Extremismul de genul acesta înseamnă și riscuri legate de sănătatea publică, să nu uităm centrele holistice ce ar urma să fie finanțate din banii Casei, cum propune candidatul a cărui soție e responsabilă parțial pentru scăderea ratei de vaccinare în România. Să nu uităm că rubeola a reizbucnit în Europa exact pe acest fond.

Sunt multe motive de îngrijorare și puține soluții deocamdată.