Patronate în mare parte de biserici, primele variante de şcoli româneşti puneau pe un piedestal religia şi ignorau celelalte materii. În 1870, religia era împărţită în mai multe materii obligatorii, care, culmea, erau predate şi de doi profesori diferiţi. Materii precum ştiinţele naturii nu îşi aveau locul în programa şcolară, decât în cazul celor care visau la studii superioare.
În 1870, pentru şcolari era important să cunoască religia şi abia apoi „scrierea” şi „citirea”. Atât de importantă era religia, încât materiile derivate din religie aveau învăţători diferiţi, într-o perioadă în care exista o reală criză de dascăli. Această situaţie nici nu ar trebui să mire pe nimeni, dacă ţinem cont de faptul că în acea perioadă, 99% din şcoli erau patronate de biserică.
Continuarea pe adevarul.ro