Telescopul spaţial James Webb a descoperit dioxid de carbon pe suprafaţa îngheţată a lui Charon, cea mai mare lună a planetei pitice Pluto, conform unui studiu publicat marţi în Nature Communications, transmite AFP, potrivit Agerpres.
Această descoperire, alături de cea a unui alt compus chimic, apa oxigenată (peroxidul de hidrogen), vor contribui la înţelegerea modului în care aceste lumi îngheţate au evoluat la marginile Sistemului Solar.
Pluto a fost îndelung considerată drept cea de-a 9-a planetă a Sistemului Solar, însă după descoperirea altor corpuri cosmice similare în regiunea de dincolo de planeta Neptun, în Centura Kuyper, a fost introdusă în categoria planetelor pitice din 2006.
Charon oferă o perspectivă de neegalat asupra lumilor îngheţate
Aceste obiecte sunt adevărate "capsule ale timpului care ne permit să înţelegem formarea Sistemului Solar", a declarat pentru AFP Silvia Protopapa, cercetătoare în cadrul Southwest Research Institute din Colorado (SUA) şi autoare a studiului.
Charon oferă o perspectivă de neegalat asupra acestor lumi îngheţate pentru că, spre deosebire de celelalte obiecte din centura Kuyper, inclusiv Pluto, suprafaţa sa nu este acoperită de gheaţă foarte volatilă precum metanul, a mai explicat ea.
Charon, cea mai mare dintre cele 5 luni ale lui Pluto, cu un diametru de aproximativ 1.100 km, a fost descoperită în 1978. Survolul din 2015 al sondei NASA New Horizons a dezvăluit o suprafaţă acoperită de apă îngheţată şi de amoniac, care îi conferă acestei lumi un aspect gri-roşiatic. De asemenea a fost descoperită materie ce se ridică din subsolul lui Charon.
Acest lucru a sugerat prezenţa dioxidului de carbon (CO2), un gaz esenţial pentru apariţia şi evoluţia vieţii pe Terra.
Ce s-ar întâmpla dacă am pune piciorul pe Charon, cel mai mare satelit natural al lui Pluto
Se crede că obiectele din Centura Kuyper s-au format din discul protoplanetar, un uriaş inel de praf şi gaz cosmic care înconjura tânărul Soare acum 4,5 miliarde de ani. Acest disc protoplanetar, care se află şi la originea formării Pământului, ar fi putut conţine CO2. Dar sonda New Horizons nu detectase nicio urmă a acestui gaz.
La această întrebare rămasă deschisă s-a răspuns cu ajutorul telescopului James Webb, care are capacităţi de detectare mai mari.
Această concluzie ne permite să ne imaginăm că dacă punem piciorul pe suprafaţa lui Charon am da peste un amestec de apă îngheţată şi gheaţă carbonică, forma solidă a CO2.
În mod surprinzător, telescopul spaţial a detectat şi peroxid de hidrogen, potrivit Silviei Protopapa. Folosit pe Pământ ca dezinfectant, prezenţa sa pe Charon sugerează că asupra suprafeţei acestei lumi acţionează radiaţiile ultraviolete şi vântul solar.
Aceste descoperiri reprezintă noi piese din puzzle-ul privind formarea şi evoluţia acestor lumi îndepărtate şi geneza Sistemului Solar, a mai precizat ea