La 5 mai 1821, după 5 ani de exil în Insula Sfânta Elena, împăratul Napoleon Bonaparte murea rostind cele mai mari iubiri ale sale: „La France, L’armée, Tête d’armée, Joséphine” (Franța, Armata, Șeful armatei, Josephine). Se împlinesc azi 200 de ani de atunci.
Condiţiile în care a murit marele lider francez, la vârsta de 51 de ani, sunt şi acum neclare.
Au fost avansate trei posibile cauze ale decesului, o eroare medicală, cancer de stomac și otrăvirie cu arsenic, însă primele două ipoteze sunt constant respinse de către cercetătorii care au studiat îndeaproape viaţa sa.
Mai mult, cercetări mai recente realizate de Institutul de Medicină Legală din Strasbourg și Universitatea din Luxemburg, demonstrează în mod definitiv că Napoleon a fost otrăvit, fiind victima unei intoxicații cronice cu arsenic, această substanţă fiind identificată în firele de păr ale împăratului.
În testamentul său, Bonaparte a scris: „Îmi doresc ca cenușa mea să se odihnească pe malurile Senei, printre oamenii din Franța pe care i-am iubit atât de mult”.
Drept urmare, în anul 1840, rămăşiţele pământeşti ale lui Napoleon Bonaparte au fost aduse cu o fregată în Franţa şi depuse, la 15 iulie 1840, într-un cadru solemn, la Domul Invalizilor din Paris.
Nici un alt om, cu excepţia, poate, a lui Alexandru Macedon, nu şi-a influentat atât de decisiv epoca precum a făcut-o Napoleon Bonaparte. Viata lui este aceea a unui om excepţional dotat, care a ştiut să fructifice la maximum toate oportunităţile oferite de istorie.
Fără Revoluţia din 1789, micul caporal nu ar fi reuşit să depăşească, probabil, gradul de colonel, sfârşindu-şi cariera în cine ştie ce burg prăfuit din Normandia sau Gasconia, în calitate de comandant de garnizoană.
Acum, la două secole de la moartea sa, „Codul civil” pe care l-a adoptat în anul 1804, care a restituit drepturile de proprietate ale deţinătorilor de pământ, rămâne un model pentru multe națiuni europene.
Victoriile militare i-au adus lui Napoleon titlul de geniu militar, însă opera sa pe plan intern este cea care a influențat cu adevărat evoluția Franței și, ulterior, pe cea a Europei, prin răspândirea „reformelor napoleoniene”.
Cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la moartea lui Napoleon, Emmanuel şi Brigitte Macron vor merge după-amiaza la Institut de France – instituţie sub care sunt regrupate cele 5 Academii franceze.
Preşedintele Franţei va susţine un discurs în care va evoca personalitatea Împăratului francezilor a cărui moştenire este şi astăzi subiect de discordie. Va urma apoi, la Invalizi, o ceremonie mai solemnă în faţa mormântului imperial.
Palatul Elysée insistă să se spună "comemorarea" şi nu "celebrarea" bicentenarului morţii lui Napoleon. În cursul vizitei sale la Institut de France, Emmanuel Macron va susţine discursul în faţa academicienilor prezenţi dar şi a unor liceeni. Subiectul este sensibil, greu de abordat.