E celebru de mai bine de 20 de ani, emisiunile sale au audiențe uriașe și cu toate acestea nu a fost văzut în nicio reclamă. Dan Negru explică, într-un interviu pentru antena3.ro, motivele pentru care a refuzat toate ofertele primte.
Ține de o chestie personală. Am refuzat de tâmpit. Prima ofertă bună-bună am primit-o prin 2001. Apăruse o bancă în România și voiau să mă pună pe toate ecranele, pe strâzi. Trebuia să apar cu un card. Nu am simțit-o. Nici nu am ajuns la sume. Habar n-am! Nu am intrat în nicio campanie publicitară. Never ever. Sunt convins că e o chestie foarte bună. Dar nu trăiesc neapărat din jobul ăsta. Nu ține nici de conștiință. Exact cu refuzul unor formate. Când nu simți ceva, mai bine refuzi. Cu foarte mulți-mulți ani în urmă, m-a sunat un om foarte important de televiziune. Eram pe un drum de la Timișoara la Cluj. Mi-a propus un format de vară. Era perioada în care te sunau șefii de televiziuni, era o relație pe atunci. Aveam un telefon... Siemens. Și când am închis cu el eram transpirat. Eu eram pe atunci neica-nimeni un show la Timișoara, dar era pe TVR, se dădea pe național. Și omul m-a chemat în București și n-am simțit. Și n-am venit. După vreo doi ani, m-a sunat... am venit aici, am avut discuția cu domnul Voiculescu, cu domnul Lazarov și... am simțit. Primul meu show a fost cu Academia vedetelor, era cu vedete care băgau mâna în acvarii. Am crescut cu Revelioanele. Nu o să scap de Revelioane... Am refuzat formate care s-au dovedit a fi de succes apoi. Mi-am dat seama apoi că dacă apăream eu în ele, le stricam. Primul pas e cel mai important. Dacă primul meu pas era să accept oferta aia și să fac show-ul ăla de vară, se alegea praful. Părerea mea e să refuzați. Cu orice preț. Cea mai mare belea în televiziune e sindromul Shrek, ăla măgarul: Pick me, pick me! Aveau Divertis înainte un show: treceau prin cadru doar să se vadă. Și cea mai mare belea și capcană e asta: să te vezi, să te vezi.”