Moș Nicolae: Cum a apărut tradiția cadourilor lăsate în ghetuțe și cine a fost Sfântul Nicolae

Sfântul Nicolae este cunoscut și ca „Moş Nicolae, aducător de daruri”. Cronicile consemnează că încă de mic copil s-a învrednicit de darul facerii de minuni, de aceea el este recunoscut şi ca „patron al copiilor”.

Pe vremea când era la Mira, cu autoritatea sa de episcop, a poruncit să se dărâme capiştea idolească a Artemidei, zeiţa naturii şi a vânătorii, iar aurul rezultat de la „demolări” l-a transformat în ajutoare pentru copiii orfani.

În vremea unei secete cumplite, cumpără cu mari eforturi grâu tocmai din Italia, împărţindu-l apoi la săracii înfometaţș 

Tot el salvează onoarea unui tată văduv şi a celor trei fete ale sale, tată nevoiaş, care din cauza cumplitei sărăcii era pe punctul de a-şi „vinde” fiicele unor bogaţi amatori de plăceri, spre a- şi putea asigura traiul zilnic, fără a conştientiza, însă, că o fac spre a lor pierzare sufletească. Aflând de intenţia lui disperată, episcopul Nicolae aruncă noaptea, de trei ori la rând, în casa lor câte o pungă de galbeni.

În fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii îl așteaptă pe Moș Nicolae

Copiii știu că trebuie că ghetulele sau cizmulițele lor să fie lustruite, deoarece Moș Nicolae va veni pe la ei să le aducă daruri celor cuminți. Copiii neascultători primesc o nuielușa, menită să îi atenționeze și să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinții și bunicii lor. Pentru Moș Nicolae este suficient să se uite prin ferestre pentru a-și da seama dacă un copil a fost cuminte sau rău.

Chiar dacă Moș Nicolae este mereu grăbit să ajungă la copiii din întreagă lume, acesta își face timp să asculte și dorințele fiecărui copil în parte. Conform tradițiilor românești, Moș Nicolae apare pe un cal alb, făcând astfel trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, ajută pe toți cei nevoiași, orfanii și văduvele, este stăpânul apelor și salvează corăbierii de la inec, protejează soldații pe timp de război.

În Europa, în preajma secolului al XII-lea, ziua de Sfântul Nicolae a devenit atât ziua darurilor, cât și a activităților caritabile.

La nemți, tradiția sărbătoririi lui Moș Nicolae a apărut prin îmbinarea imaginii creștine a Sfântului cu o figura păgână. Acesta este văzut de către germani că un bătrân cu un sac în spate și o nuielușa în mâna. Pe lângă ghetuțele pe care copiii și le pregătesc minuțios pentru venirea Moșului, aceștia scriu în ajun o scrisoare în care apar toate dorințele lor, dar și câțiva morcovi pentru caii moșului.

Mai mult, Sfanul Nicolae are mereu cu el o carte în care sunt trecute toate faptele copiilor, fie ele bune sau rele. Iar dacă cei mici nu au fost mici, ei primesc nuielușe, cartofi sau cărbuni. În unele părți ale Germaniei, copiii se îmbracă în Moș Nicolae și colindă toate casele vecine în timp ce gazdele le oferă dulciuri.

Mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae se află în România, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București

Aceasta i-ar fi fost fost trimisă lui Mihai Viteazul (1593-1601) chiar de cardinalul de Bari, printr-un pelerin român, ca semn de preţuire pentru vitejia domnului român împotriva păgânismului.

Moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, care s-au arătat izvorâtoare de mir şi au săvârşit multe minuni la Mira Lichiei, sunt astăzi la Bari, în sudul Italiei.