O pandemie declanșată de un microorganism din trecutul îndepărtat sună a scenariu de film SF, însă oamenii de știință avertizează că riscurile sunt subestimate.
Permafrostul acoperă o cincime din emisfera nordică și servește ca un fel de capsulă a timpului, păstrând, pe lângă virușii antici, rămășițele mumificate ale unor animale dispărute pe care oamenii de știință au reușit să le dezgroape și să le studieze în ultimii ani.
Motivul pentru care permafrostul este un bun mediu de stocare nu ține doar de faptul că este rece: mai este și lipsit de oxigen și ferit de acțiunea razelor solare.
Însă această stare specială este amenințată de faptul că zonele din Arctica se încălzesc de patru ori mai repede decât restul planetei iar stratul superior de permafrost se dezgheață.
Jean-Michel Claverie, profesor de medicină și genomică la Universitatea franceză Aix-Marseille, a testat mostre de pământ prelevate din permafrostul siberian pentru a vedea dacă particulele virale conținute sunt încă infecțioase.
Claverie și-a propus să găsească așa-numiți virusuri-zombi.
Un profesor francez a reactivat 'virusuri-zombi'
În 2014, el a reușit să reînvie un virus izolat din permafrost, făcându-l infecțios pentru prima dată după 30.000 de ani prin inserarea în celule de cultură. Din motive de siguranță, profesorul a ales să studieze un virus ce poate infecta doar amibele, care sunt organisme unicelulare, nu și animalele sau oamenii.
El a repetat reușita în 2015, izolând un alt tip de virus care viza, de asemenea, amibele.
În cea mai recentă cercetare, publicată la 18 februarie în revista "Viruses", Claverie și echipa sa au izolat mai multe tulpini de virus străvechi din mai multe mostre de permafrost.
Acestea au fost prelevate din șapte locuri diferite din Siberia iar studiul a arătat că fiecare dintre ele poate infecta celule de amibă cultivate în laborator.
O tulplină virală, adusă 'la viață' după 50.000 de ani
Aceste ultime tulpini reprezintă cinci noi familii de virusuri, pe lângă cele două reînviate anterior.
Conform datării cu carbon radioactiv a solului-gazdă, cea mai veche tulpină virală are aproape 48.500 de ani.
Mostra a fost prelevată dintr-un lac subteran aflat la 16 metri sub nivelul solului.
Cele mai "tinere" mostre, găsite în rămășițele unui mamut lânos, au indicat o vechime de 27.000 de ani.
Profesor francez: "Dacă virusurile amibelor pot fi reactivate, nu există motive pentru ca alte virusuri să nu poată reveni 'la viață'"
Faptul că virusurile care infectează amibele sunt încă infecțioase după atât de mult timp este un semn al unei amenințări mai mari, susține profesorul francez.
"Noi considerăm virusurile care infectează amibele drept surogate pentru toate celelalte virusuri care în mod potențial s-ar putea afla în permafrost", a declarat Jean-Michel Claverie pentru CNN.
"Vedem urmele foarte multor alte virusuri. Deci, știm că sunt acolo. Nu știm cu siguranță dacă sunt încă active.
Dar raționamentul nostru este că, dacă virusurile amibelor sunt 'vii', nu există niciun motiv pentru care celelalte virusuri să nu fie la fel și să poată să își infecteze propriile gazde", a detaliat profesorul.
Virusurile "gripei spaniole" și variolei, depistate în mostre prelevate de la cadavre centenare
În 1997, din permafrostul unui sat din Peninsula Seward situată în Alaska a fost exhumat cadavrul unei femei.
O mostră de țesut pulmonar prelevată de la acest cadavru conținea material genomic din tulpina de gripă spaniolă, responsabilă de pandemia din 1918, care a ucis între 50 și 100 de milioane de oameni, menționează CNN.
În 2012, oamenii de știință au confirmat că rămășițele mumificate, vechi de 300 de ani, ale unei femei îngropate în Siberia, conțineau amprentele genetice ale virusului care provoacă variola.
O epidemie de antrax în Siberia, care a afectat zeci de oameni și peste 2.000 de animale între iulie și august 2016, a fost pusă în legătură cu dezghețarea permafrostului în timpul verilor excepțional de calde.
Încălzirea vremii a permis sporilor vechi de Bacillus anthracis să reapară la suprafață din vechile cimitire sau din cadavrele de animale, au concluzionat specialiștii.
Pericolul contaminării cu virusuri din trecut crește odată cu popularea zonelor cândva reci, care se încălzesc rapid în prezent
"Trebuie să ne amintim că apărarea noastră imunitară s-a dezvoltat în contact strâns cu mediul microbiologic", spune Birgitta Evengard, profesor la Departamentul de microbiologie clinică al Universității Umea din Suedia.
Ea este membru al Centrul Nordic de Excelență, CLINF, un grup care investighează efectele schimbărilor climatice asupra prevalenței bolilor infecțioase la oameni și animale în regiunile nordice.
"Dacă există un virus ascuns în permafrost cu care nu am intrat în contact de mii de ani, s-ar putea ca apărarea noastră imunitară să nu fie suficientă", a menționat Evengard, insistând asupra nevoii ca atitudinea față de o astfel de amenințare să fie proactivă, nu reactivă, notează CNN.
Este adevărat că oamenii de știință nu știu cât timp ar putea rămâne infecțioși aceste microorganisme, odată expuse la condițiile actuale, sau cât de probabil ar fi ca virusul să întâlnească o gazdă potrivită. Nu toți sunt agenți patogeni care pot provoca boli.
În plus, deși găzduiește 3,6 milioane de oameni, Arctica este încă un loc slab populat, ceea ce face ca riscul de expunere a oamenilor la virusuri străvechi să fie relativ scăzut.
Însă acest risc poate doar să crească în contextul încălzirii globale, care accelerează dezghețarea permafrostului, și în condițiile în care mai mulți oameni vor popula Arctica ca efect al proiectelor industriale, subliniază profesorul francez Jean-Michel Claverie.
Sursa: CNN
Foto: imagine virală la microscop