Motivele pentru care părintele Cristian Pomohaci a fost caterisit au fost dezvăluite de Mitropolia Ardealului. Aceasta a publicat motivarea deciziei de a-l exclude pe Pomohaci din preoție.
Din comunicatul Mitropoliei Ardealului
Consistoriul Mitropolitan a reținut în seama apelantului, pe lângă singura abatere morală cuprinsă în acest dosar, încă alte trei mari abateri canonice, care au fost doar menționate în hotărârea Consistoriului Eparhial și care privesc învățătura de credință, rânduiala liturgică și canonică a Bisericii Ortodoxe. Acestea sunt:
I. Abateri morale:
Tentativa de săvârșire a unor acte imorale, exprimată printr-un dialog înregistrat și făcut public, abatere incompatibilă cu statutul de preot și care aduce grave prejudicii imaginii Bisericii Ortodoxe;
II. Abateri pastoral-liturgice și dogmatice:
Denaturarea cu bună știință a Sfintei Liturghii și a altor rânduieli liturgice ale Bisericii Ortodoxe, aducându-se atingere învățăturii dogmatice, cuprinsă în teologia Sfintelor Taine, până aproape de erezie, prin abateri liturgice cu caracter inovator, de influență neoprotestantă;
III. Abateri canonice:
Neascultarea față de autoritatea bisericească, prin neîndeplinirea îndatoririlor canonice, regulamentare și statutare și a tuturor ordinelor și dispozițiilor superiorilor ierarhici, dusă până aproape de schismă; nerespectarea principiului jurisdicțional canonic, prin oficierea de servicii religioase pe cuprinsul altor eparhii, fără binecuvântarea ierarhului locului;
IV. Denigrarea Bisericii prin declanșarea și întreținerea unui scandal mediatic fără precedent.
Sancțiunea aplicată fostului preot Cristian Dorin Pomohaci, care a încălcat Sfintele Canoane și Legiuirile bisericești, are rostul de a apăra morala, doctrina și rânduielile liturgico-canonice ale Bisericii și, în același timp, de a acorda acestuia șansă la pocăință și îndreptare.
Ridicarea sancțiunilor de excludere din preoție și trecerea în rândul laicilor, prin destituirea din slujirea clericală sau prin caterisire, este prevăzută la capitolul E. Iertarea: Art. 173 (1) din Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române, în care se menționează: „Pentru cererea de iertare în cazul sancțiunii de destituire din slujirea clericală sau de caterisire, clericul sancționat trebuie să facă dovada că, de la pronunțarea sentinței, a rămas ascultător Chiriarhului său și a dat dovadă de pocăință și îndreptare timp îndelungat”. Ridicarea caterisirii o face Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar a pedepsei destituirii o face Sinodul Mitropolitan.
Destituirea din slujirea clericală are aceleași consecințe dogmatice și canonice la fel ca și caterisirea, încât orice lucrare sacramentală săvârșită de cel care a pierdut harul preoției este „nevalidă”, deci ineficientă, nelucrătoare, iar cel care o săvârșește și cel care o solicită greșesc grav în fața lui Dumnezeu. Cel destituit, la fel ca și cel caterisit, nu mai este cleric, ci laic, nu mai are dreptul de a purta ținuta clericală, de a folosi veșminte preoțești și de a face slujbe, de a fi duhovnic și de a săvârși rugăciuni pentru alții.
Singura deosebire de caterisire, pentru destituirea din slujirea clericală, este aceea că cel depus are posibilitatea de a desfășura activități social-filantropice, culturale, iar activitatea și conduita sa vor fi evaluate anual, adică în fiecare an, de Chiriarh, care va urmări dacă cel pedepsit respectă cele prevăzute în sancțiunea Consistoriului.