Oamenii de știință au reușit să alcătuiască imaginea aproape completă a unui copil care a trăit în Europa în urmă cu circa 17.000 de ani, la câteva sute de ani după apogeul ultimei glaciațiuni, relatează publicația Smithsonian Magazine.
Scheletul copilului a fost găsit în 1998, în peștera Grotta delle Mura din Monopoli, regiunea italiană Puglia.
Arheologul Mauro Calattini, unul dintre co-autorii studiului bazat pe această descoperire, a găsit oasele acoperite cu bucăți de piatră, fără decorațiuni funerare.
La momentul respectiv, a fost posibil să se determine pe baza examinării dentiției că, la momentul morții, copilul avea între 7,5 și 18 luni.
La datarea cu radio-carbon, s-a stabilit că osemintele aveau între 16.910 și 17.320 de ani.
De obicei, scheletele antice descoperite în zonele cu climă caldă sunt prea degradate pentru a permite efectuarea de analize genetice semnificative.
Însă rămășițele copilului au fost protejate de căldură în peștera răcoroasă și s-au conservat bine.
Astfel, cercetătorii au reușit să recupereze aproximativ 75% din genomul băiatului.
Caracteristicile fizice ale copilului de acum 17.000 de ani au stabilite pe baza analizei genetice
"Acest lucru ne-a permis să tragem concluzii solide cu privire la ascendența copilului, la caracteristicile fizice și chiar cu privire la anumite aspecte legate de sănătate", a declarat Alessandra Modi, antropolog la Universitatea din Florența și co-autor principal al studiului.
Potrivit autorilor, pielea băiatului era mai închisă la culoare decât cea a majorității europenilor din epocile moderne, dar nu la fel de închisă precum a unei persoane de la tropice.
Ochii de culoare albastru pal se potriveau cu cei ai altor vânători-culegători antici din Europa de Vest.
Copilul din Grotta delle Mura pare a fi, de asemenea, un strămoș al grupului Villabruna, o comunitate de după Era Glaciară care a trăit până acum 14.000 de ani.
Copilul de acum 17.000 de ani a murit din cauza unei afecțiuni cardiace ereditare
Genomul băiatului i-a ajutat pe savanți să identifica cauza morții sale.
Copilul suferea de cardiomiopatie hipertrofică, o afecțiune ereditară care determină îngroșarea mușchiului inimii și poate provoca o insuficiență cardiacă fatală.
Nouă linii care marchează dinții scheletului sunt dovada unor "evenimente de stres fiziologic" care au avut loc înainte și după naștere, conform studiului citat.
Izotopii detectați în dinți sugerează că este posibil ca mama copilului să fi fost subnutrită.
O fractură de claviculă arată că, probabil, nașterea a fost dificilă.
"Estimăm că mama a trăit într-o comunitate unită. Este posibil ca viața ei să fi implicat strângerea hranei și participarea la alte activități zilnice în comunitate", a spus Owen Alexander Higgins, arheolog la Universitatea din Bologna și co-autor principal al cercetării.