Black Dahlia este numele unuia dintre cele mai cunoscute cazuri din istoria poliției americane și, probabil, din întreaga lume.
Până astăzi este una dintre cele mai șocante și celebre crime cu autor necunoscut. Până astăzi, dacă ar fi să dăm crezare celor mai recente probe.
În cea mai recentă carte a sa, Piu Eatwell dezvăluie amănunte necunoscute publicului larg și care aduc lumină în acest caz. Nu este vorba doar de identitatea criminalului, ci și de modul în care poliția a mușamalizat totul.
Povestea începe în 1947, când pe marginea unui drum din sudul Los Angelesului este descoperit cadavrul unei tinere. Scena este și azi una de o brutalitate rară. Trupul fetei fusese mutilat într-un mod greu de imaginat.
Elizabeth Short avea 22 de ani și își dorea o carieră în showbiz. Era de o frumusețe rară și avea tot viitorul în față.
Toți cei care au văzut cadavrul s-au declarat șocați. Până și ziariștii care vânau mereu senzaționalul și care văzuseră multe la viața lor, au trebui să lase privirea în pământ.
Fața tinerei fusese tăiată de la colțurile gurii spre urechi, ca într-un zâmbet diabolic. Același zâmbet care, peste niște ani, avea să fie făcut celebru de Joker, diabolicul rival al lui Batman. Doar că, din nou, viața bate filmul. Spectacolul grotesc era completat de faptul că trupul lui Elizabeth fusese secționat în jumătate, iar sângele din corp fusese scurs până la ultima picătură. Sânii și organele genitale erau, la rândul lor, mutilate. Detaliile descoperite de legiști sunt chiar și mai îngrozitoare, dar preferăm să nu ne oprim asupra lor.
Cazul nu a fost rezolvat niciodată oficial.
Piu Eatwell susține că mușamalizarea s-a produs din cauza polițiștilor corupți și a faptul că autorul crimei acționase la ordinele unui magnat de la Hollywood. Acesta din urmă ar fi ordonat crima, deși motivele sunt neclare.
În 1948 anchetatorii au făcut cel mai important pas spre rezolvarea dosarului. Deja atunci toată suflarea americană urmărea progresul cazului. Toate marele ziare din SUA relataseră povestea, iar fascinația spre morbid au făcut ca acest caz să ajungă în casele tuturor.
Până în 1948 apăruseră sute de persoane care au afirmat că sunt autorii crimei. Nu era cazul.
Psihiatrul-șef al LAPD, Paul De River, a ”plantat” un articol într-o revistă de profil, sperând să atragă o reacție din partea criminalului. Și aceasta a venit. De River a primit o scrisoare, semnată cu un pseudonim, de la o persoană care susținea că îl cunoaște pe criminal și ar vrea să ajute poliția.
De River a aranjat o întâlnire cu acest misterios personaj. S-au văzut în Las Vegas. De River era însoțit de doi polițiști sub acoperire, iar cel care expediase scrisoarea s-a dovedit a fi Leslie Dillon, un pește fără prea mare notorietate.
Dillon știa amănunte din anchetă, care nu fuseseră niciodată dezvăluite publicului. În plus, lucrase într-o morgă și avea cunoștințele necesare demonstrate de tăieturile de pe cadavru.
De River știa că a pus mâna pe cine trebuie, deși Dillon indicase o altă persoană ca fiind autorul crimei. Psihiatrul s-a folosit de toată abilitatea, pentru a-l expune pe Dillon și a reușit. Un tip bine-făcut, pe care femeile îl găseau atractiv, Dillon avea un penis minuscul și fusese desori ținta miștourilor altora. Profilul se potrivea, dovezi erau, așa că Dillon a urcat primul pe lista suspecților.
La un interogatoriu, Dillon a spus că dacă este lăsat în pace, își va ține gura. Dar dacă este arestat, va turna tot ce știe despre crima organizată din Los Angeles. În mod normal, polițiștii asta ar fi vrut. Dar ”băieții în albastru” erau mai degrabă corupți, susține autorea cărții, așa că totul a fost mușamalizat. Dillon a fost lăsat în libertate. Și a dispărut.
Toți cei care ar mai putea face lumină cu adevărat în acest caz sunt morți.
Astăzi, probabil, în baza dovezilor existente, Dillon nu ar fi reușit să scape atât de ușor.
Eatwell scrie în cartea sa că nu există niciun dubiu asupra autorului crimei. Pentru mulți, misterul celei mai celebre crime din SUA a fost rezolvat. Pentru justiție, cazul rămâne unul cu autor necunoscut.