Denga este răspândită de țânțari în zonele tropicale din întreaga lume și, ocazional, în zonele subtropicale, cum ar fi sud-estul SUA. Provoacă febră, erupții cutanate, dureri și uneori hemoragie și moarte. Peste 50 de milioane de cazuri de Denga apar în fiecare an și provoacă aproximativ 20.000 de decese, majoritatea la copii, potrivit Institutului Național pentru Alergii și Boli Infecțioase (NIH).
Zika este o altă boală virală răspândită de țânțari din aceeași familie cu Denga. Deși este neobișnuit ca Zika să provoace boli grave la adulți, un focar recent în America de Sud a cauzat malformații congenitale grave la copiii nenăscuți ai gravidelor infectate. Febra galbenă, encefalita japoneză și West Nile sunt, de asemenea, membri ai acestei familii de virusuri.
Acești virusuri necesită infecții continue la gazdele animale, precum și la țânțari pentru a se răspândi. Dacă oricare dintre acestea lipsește - dacă toate gazdele susceptibile elimină virusul sau toți țânțarii mor - virusul dispare. De exemplu, în timpul focarului de febră galbenă din Philadelphia în 1793, venirea înghețurilor de toamnă a ucis țânțarii locali și focarul s-a încheiat.
În climatele tropicale, există întotdeauna țânțari; virusul are nevoie doar de unul care să muște un animal gazdă infectat pentru a se răspândi. Virușii Zika și Denga par să fi dezvoltat o modalitate ascunsă de a crește șansele.
O echipă de cercetători de la UConn Health, Universitatea Tsinghua din Beijing, Institutul de Boli Infecțioase din Shenzhen, Spitalul Ruili de Medicină Chineză și Medicină Dai, Laboratorul de Boli Virusurilor Animale Tropicale și Subtropicale din Yunnan și Centrul Chinez pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, a bănuit că Denga și Zika ar putea manipula gazdele într-un fel pentru a atrage țânțarii.
Atât malaria, cât și inflamația generală pot schimba parfumul oamenilor. Infecția virală cu Denga și Zika, au crezut ei, ar putea face același lucru.
Mai întâi, echipa a testat dacă țânțarii au arătat o preferință pentru șoarecii infectați. Și într-adevăr, atunci când țânțarilor li s-a oferit o gamă de șoareci sănătoși sau șoareci bolnavi de Denga, țânțarii au fost mai atrași de șoarecii infectați cu Denga.
Apoi au analizat moleculele de pe pielea șoarecilor infectați și sănătoși. Ei au identificat mai multe molecule care erau mai frecvente pe animalele infectate și le-au testat individual. Cercetătorii au descoperit că molecula acetofenona, era deosebit de atractivă pentru țânțari.
Acetofenona este produsă de unele bacterii Bacillus care cresc pe pielea umană (și la șoareci). În mod normal, pielea produce o peptidă antimicrobiană care ține sub control populațiile de bacil. Dar se dovedește că atunci când șoarecii sunt infectați cu Denga și Zika, ei nu produc atât de mult din peptida antimicrobiană, iar Bacilul crește mai repede.
”Virusul poate manipula microbiomul pielii gazdelor pentru a atrage mai mulți țânțari și pentru a se răspândi mai repede!” spune Penghua Wang, imunolog la UConn Health și unul dintre autorii studiului. Descoperirile ar putea explica modul în care virușii trnsmiși de țânțari reușesc să persiste atât de mult timp.
Wang și coautorii săi au testat, de asemenea, un potențial preventiv. Ei au dat șoarecilor cu febră Denga un tip de derivat al vitaminei A, izotretinoina, cunoscut pentru creșterea producției de peptidă antimicrobiană a pielii. Șoarecii tratați cu izotretinoină au emis mai puțină acetofenonă, reducându-le atractivitatea pentru țânțari și reducând potențial riscul de a infecta pe alții cu virusul.
Wang spune că următorul pas este să analizeze mai mulți pacienți umani cu Denga și Zika pentru a vedea dacă legătura dintre mirosul pielii și microbiom este în general adevărată în condițiile lumii reale și pentru a vedea dacă izotretinoina reduce producția de acetofenonă la oamenii bolnavi la fel de bine ca și la șoarecii bolnavi.