Jurnalista Antena 3 Mirela Voicu publică pe contul ei de Facebook o poveste emoționantă.
Cum să râzi și să plângi în același timp ascultând un om? Să râzi cu el până la lacrimi și să plângi cu el pană la alte lacrimi. Și la un moment dat să realizezi că ele curg la fel, ca un destin. Cine naiba poate să facă diferența dintre ele? Nu l-am văzut de multi ani. Foarte mulți. 10-15, habar n am. Nu le-am ținut șirul niciodată. Mă uit la omul din fața mea. E neschimbat. Știe, cu lux de amănunte, lucruri pe care le-am trăit împreună, dar pe care eu le-am tratat, ca de obicei, cu superficialitate.
Trece de la o idee la alta, ca acceleratul, vorbește precipitat, îl deranjează ideiile din cap. Sunt prea multe, iar capul numai unul. Face paranteze, scoate o țigară, n-o aprinde ore ntregi, nu pentru că n-ar vrea, ci pentru că și-a promis undeva, în sufletul lui, că nu mai face asta. Are în față un pahar de vin din care se face că bea, dar nu prea bea. În mijlocul unui hohot de râs, spune zâmbind că are încredere în Dumnezeu. Are la gât un lănțișor de lemn, cu o cruce în capăt, care îi atărnă ciudat până aproape de inimă. Are 11 kg, ud. Așa e de când îl știu. Joacă tenis și e fan Simona Halep. Vorbim de vremurile când știrile se verificau din 3 surse și când nu veneai de la filmare fără ilustrație suficientă, vorbim de reportajele lui din Maramureș, premiate, la vremea aia. Vorbim despre iubirile lui de care n-am știut niciodată, despre portbagajele cu margarete pe care le-a cumpărat femeilor din viața lui. Îmi vorbește cu dumneata. Dintotdeauna. Nu doar mie, ci tuturor. Mă uit la el și parcă stau în fața unei biblioteci din care mi e greu să mă hotărăsc ce carte să scot.
Cunoaște o juma de Românie. Oameni mari cu care a stat la masă. Și cărora nu le-a cerut niciodată nimic. Știe ora, ziua, probabil și minutul filmărilor pe care le-a făcut. Dacă se chinuie nițel scoate și TC uri. A făcut radio, a făcut tv, în seara asta am aflat că după ce a terminat UNTC ul a făcut și pshilogie criminalistică. E ciudat. Nu-și bagă și nu-și scoate. Îi spune soră-mii că atunci când îl apucă gândurile negre ascultă muzică sau se plimbă. Aia are un nod în gât. Io beau. Sau mă fac. Și tac.
A băut mult la viața lui. Știu, e simplu să judeci, dar asta nu schimbă cu nimic situația. Și nu, boala pe care o are, nu e cauzată de alcool. Paradoxal, nu? Nu vrea nimic de la noi și plânge când ne spune că pe nepotul lui îl chemă Andrei. Ca pe el.
Medical se face tot ce se poate. Atât cât se poate. El nu mai lucrează de ceva vreme. Face tratament la Spitalul Colțea și trebuie să vină la București de trei ori pe săptămână. Vine cu trenul de la Urlați. Sau pe jos, când n are bani. Cu ocazie, cu ce poate. El zice că mănâncă ce trebe. Io nu cred. Iar peste toate astea eu nu pot să trec. Pentru că nu poate fi singur în bătălia asta. Nu e drept.
Îi rog pe colegii mei, și sunt mulți, foarte mulți, să pună lunar într-un cont niște bani pentru el. Oricât. Nu-l tăguiesc. Și dacă l-aș tăgui ar fi degeaba. Intra rar pe facebook, spre deloc. E de modă veche. Se îmbracă în costum, știe tango și cumpără flori pentru doamne. Un bou! Într-o lume în care Vîlcov e mai cunoscut decât Matisse, iar Cruduța mai căutată decât Edith Piaf. Andrei Nicolae Neagu (ANN) spune bancuri până dimineață, recită poezii, ale lui sau ale altora, are o ironie fină pe care am invidiat-o sincer mulți ani. Și o cultură generală care mă depășește. George Pruteanu îi spunea "maestre", pentru că nu a chinuit, nici măcar din întâmplare, vreodată, limba română.
Oameni buni, Dumnezeu lucrează prin oameni! Și de multe ori face minuni. Vă garantez, sub cuvânt de onoare, că Andrei merită ajutorul nostru.
Vă multumesc!
Cont: RO90INGB0000999901924062
ING BANK
ANDREI NICOLAE NEAGU"