"Orice poveste a mea începe la fel, eram sărac și gen să mănânc și eu ceva și m-am angajat. Primul meu loc de muncă a fost când eram la Facultatea de Matematică de la Universitatea București.
Muream de foame și să mă angajez. Erau anii '92 și m-am angajat la o casa de schimb valutar de pe Magheru.
Eram portar la casa de schimb valutar. Erau niște vremuri destul de complicate atunci, adică se dădeau țepe, erau ăia de întorceau portofelul, șmenari se numeau limbajul epocii.
Şi mama nu era foarte fericită cu faptul că eu petreceam ore în acel mediu aproape infracțional. Şi cumva i s-a plâns unei prietene din tinerețe-facultate Jeana Gheorghiu, o doamnă absolută, extraordinară, fabuloasă, un personaj irepetabil, inimitabil, perfect original şi de o inteligență complexantă.
Și a întrebat-o pe mama, vorbind ele ca de obicei ce mai face fii-tu, eh uite ce să facă, uite ce face.
Păi, zice, uite trebuie să fac un radio acuma, trimite-l să vedem dacă e bun de ceva. Şi m-a trimis mama. Deci am fost pe sistemul nepotism. Eu am crezut că mă duc să fiu bodyguard la Radio Total. M-am dus gata, unde stau? Că o intrare e peste tot, care trebuie cumva supravegheată. Nu?
Şi mi-a zis bă, stai, mă, așa, nu. Du-te pe teren, fă un reportaj, fă ceva, să vedem..Și m-am dus să fac o relatare din teren. Aşa era Radio Total, un radio actual, așa era sloganul.
Cumva un radio de știri în anii '92-'93. Acolo director era și Cornel Nistorescu cu care nu m-am înțeles. Nici nu pot să spun că am avut multe interacțiuni, că era ditamai directorul și eram nimeni pe planetă. N-am avut multe interacțiuni și alea pe care le-am avut n-au fost reușite, s-au soldat și cu concedierea mea ulterioară.
Deși, acum am văzut că a scris Cornel Nistorescu un articol în care zice că nu m-a dat el afară. Deci eu tot povestesc asta, mă rog, poate că are dreptate și eu nu mai țin minte bine.
Ok și m-am trimis pe teren și eu am transmis de la alba-neagra de la gura de metrou. Şi am făcut o relatare de la telefonul public cu fisă cu astea despre ce se întâmplă la stația de metrou cu alba-neagră şi a râs lumea.
Şi de atunci am devenit chiar reporter special. Așa se spunea atunci, în sensul că aveam niște stații de-alea de emisie- recepție, îți dai seama, în anii ăia. Reporter special, în sensul în care eram on-call, cum s-ar spune, adică erai disponibil oricând, nu exista, dorm.
Adică există - băi, vezi, te duci acum la aeroportul Otopeni, că nu ştiu ce se întâmplă. Şi te duceai cum puteai și tu, că pe vremea aia așa, aveam stație de emisie-recepție Motorola cu ditamai bateria. Aveam baterie dublă și toți aveam non-stop informații din teren.
Eu știam ce se întâmplă în București non-stop, pentru că non-stop, cineva ne spunea că era o frecvența comună. Așa am intrat eu în presă", a spus Mircea Badea în emisiunea IThink de la Antena 3 CNN.