Ministrul Justiției, Tudorel Toader, îi răspunde lui Augustin Lazăr: Evaluarea procurorului general nu e o formă de presiune

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, îi răspunde procurorului general al României, Augustin Lazăr, după ieșirea publică a acestuia pe subiectul anunțatei evaluări a activității sale la Parchetul General.

„Cum v-am anunțat, voi face o scurtă declarație de presă. Declarația nu reprezintă o replică, nu reprezintă nici o polemică față de unele afirmații recente din spațiul publică. Sunt doar simple precizări. 

Decizia de declanșare a procedurii de evaluare a procurorului general nu a fost luată exclusiv pe baza unor circumstanțe sau împrejurări recente. Cu ceva timp în urmă spuneam că vine o vreme când fiecare dintre noi trebuie să fie evaluat în legătură cu activitatea pe care o desfășoară. Cooperarea normală, personală sau instituțională, este posibilă și necesară în condițiile unor comportamente normale. Nu se susține afirmația potrivit căreia evaluarea procurorului general poate fi considerată o formă de presiune exercitată în legătură cu soluționarea unor dosare referitoare la protestul din 10 august 2018, respectiv la dosarul Revoluției, în condițiile în care acest dosar din urmă trenează de foarte mult timp. Într-o astfel de logică, o atare evaluare devine imposibil de realizat deoarece permanent se află și se va afla spre soluționare dosare cu rezonanță socială.

La începutul lui 2017, procurorul general se arăta indignat, susținând că nu mai există niciun protocol. Arătând că a existat un protocol în care se discuta despre echipe operative între Ministerul Public și SRI și că „mereu mi-am pus următoarea problemă. Acest protocol nu există, eu nu mi l-am însușit și nu mergem înainte cu astfel de inginerii, ca să zic așa, pentru că ele nu se găsesc în Codul de Procedură Penală. Doamne Dumnezeule!” Procurorul general făcea astfel de declarații în condițiile în care în decembrie 2016 tocmai încheiase, semnase personal un nou protocol și îl abrogase pe cel din 2009. 

Pornind de la discuțiile din spațiul public, pe data de 19 martie 2018 i-am solicitat procurorului general să demareze procedura de desecretizare a protocolului din 2009, singurul protocol de care, la acel moment, aveam cunoștință. A doua zi, 20 martie 2018, am primit de la Parchetul General acel protocol, mai puțin ultimele două pagini, care și ele au fost primite ulterior, cu o motivare greu de acceptat la nivelul la care ne aflăm, în sensul că cel ce a tras la xerox protocolul nu a observat și ultimele foi. Tot pe 20 martie am primit la Ministerul Justiției protocolul privind organizarea cooperării dintre SRI și Parchetul de pe lângă ÎCCJ pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin potrivit legii, protocol cu caracter secret. Dat fiind acest caracter secret, ca ministru al Justiției, nu aveam voie, potrivit legii, să-l fac public, nu aveam voie să fac referiri la conținutul acestuia și nu aveam voie să demarez vreo procedură de desecretizare. Respectivul protocol a fost trimis și la CSM, cei abilitați l-au citit, apoi și-au pus aceeași problemă. De ce ni l-a trimis, ce să facem cu el dacă nu avem voie să-l desecretizăm, să-l publicăm. Prin urmare, CSM l-a retrimis la Parchetul de pe lângă ÎCCJ. Faptul trimiterii acelui protocol la Ministerul Justiției, respectiv la CSM, nu absolvă sub nicio formă pe semnatarii acestuia, dovadă e sensul pe care l-am dat noi la Ministerul Justiției, sensul pe care l-a dat CSM, faptul că data cu doi ani în urmă. Aceasta cu atât mai mult cu cât protocolul din 2009 a fost desecretizat, în condițiile în care în decembrie 2016 fusese abrogat de noul protocol. Observăm că la finalul protocolului se prevede textual: „la data intrării în vigoare a prezentului protocol se abrogă protocolul din 2009”. Cu toții știm sau ar trebui să știm faptul că abrogarea se referă numai la ieșirea din vigoare a actelor normative. Dacă semnatarii protocoalelor 2009, 2016 au înțeles să precizeze explicit că protocolul se abrogă înseamnă că în reprezentarea dânșilor respectivele protocoale aveau valențe juridice de acte normative, valențe care, evident, nu pot fi conferite decât de organele abilitate cu respectarea legii 24, adică a normelor de tehnică legislativă. 

Apreciez că reprezintă o profundă sfidare la adresa statului de drept și a cetățenilor faptul că în 2018 e desecretizat un protocol din 2009, protocol care fusese „abrogat” din 2016, precum și faptul de a nu se face nicio referire la existența acestui din urmă protocol. Reafirm faptul că într-un stat de drept protocoalele au caracter nefiresc. Avem Constituție, avem Codul de Procedură Penală, avem norme juridice de natură să permită o bună interpretare și o corectă aplicare a legii. Legalitatea respectivelor protocoale poate fi stabilită numai de instanța de contencios administrativ.

Pe data de 19 martie 2018, am solicitat oficial Parchetului de pe lângă ÎCCJ să le transmită situația protocoalelor pe care le are încheiate din 2005 până în prezent. Pe 3 aprilie 2018, Parchetul a transmis către Ministerul Justiției faptul că în evidențele dânșilor figurează că sunt încheiate următoarele documente de cooperare instituțională, documente care sunt enunțate sub aspectul denumirii titlului și care în total, la momentul respectiv, erau în număr de 8. Se face referire la punctul doi din respectiva adresă la protocolul din 2009, care a fost clasificat ca fiind strict secret, cu precizarea că unele dintre prevederi și-au încetat efectele prin abrogarea expresă în urma încheierii protocolului din 2016.  

La punctul 5, se face referire la protocolul din 2016, cu precizarea că protocolul e încă în vigoare. Ni se spunea că protocolul e în vigoare și a fost încheiat în baza prevederilor OUG 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal. Ordonanța de urgență a Guvernului a fost adoptată în 11 martie 2016, dar protocolul a fost încheiat în decembrie 2016, ceea ce înseamnă că de la data ordonanței până la data întocmirii protocolului au trecut 9 luni fără protocol și ne întrebăm cum a funcționat Justiția la nivelul urmăririi penale dacă nu aveam așa ceva. 

Tind să revin la indignarea procurorului general din debutul lui 2017, care spunea că „nu lucrăm cu astfel de inginerii pentru că avem Cod de Procedură Penală după care ne desfășurăm activitatea”. 

Eu nu am vrut să intru pe fondul problemei evaluării procurorului general pentru că m-aș antepronunța și peste 30 de zile din momentul în care am făcut cunoscută decizia vă voi invita aici și voi prezenta concluziile raportului de evaluare. Nu avem de unde să știm dacă vor fi pozitive, negative, majoritar pozitive, majoritar negative, în funcție de care vom trage o concluzie.

Vă exprim o nedumerire personală pe care mă voi strădui să mi-o clarific, dacă nu cumva o va clarifica procurorul general în funcție. A tot vorbit și dânsul în conferința de ieri, am vorbit și eu în această prezentare de protocolul din 2016, înregistrat la Ministerul Public pe 8 decembrie 2016. Am vorbit despre protocolul din decembrie 2016, numai că în aceeași dată, la Ministerul Public apar două protocoale sub nume diferite, având conținuturi diferite, având și număr de articole diferite. În corespondența oficială primită de la Parchet se face referire la protocol, dar fără mențiunea faptului că au fost și sunt două protocoale din aceeași dată. Evident, ne vom clarifica pentru că niciodată nu clarificăm toate aspectele puse în discuție. Vă voi informa la momentul potrivit”, a declarat Tudorel Toader.