Petre Daea a povestit astăzi, într-un mesaj publicat pe Facebook, despre o vizită pe care a făcut-o în județul Iași, acolo unde a cunoscut un tată și doi băieți fermieri.
”La ora 9 în Trifești, județul Iași! Dis-de-dimineață m-am dus la o fermă zootehnică din Trifești, județul Iași, văzând la lucru o familie de fermieri, tată și 2 băieți, care s-au îndrăgostit de munca câmpului și de creșterea animalelor.
În fața grajdului, în haine de lucru, nebărbierit, cu aparatul de ras închis în trusa personală pe care nu a deschis-o din dorința de a nu trezi soția și copilul la ora plecării la serviciu, fermierul Burcuş Bogdan de 38 de ani era în fermă la muncă, de 6 ore, pentru a coordona activitățile zilnice.
După salutul de respect pe care i l-am dat, am trecut la dialogul zilei întrebându-l și, mai mult, ascultându-l. Cu satisfacția muncii împlinite îmi relata dragostea față de animale care a început de la 18 ani, iar după terminarea liceului a rămas aici, construind grajduri, unde se adăpostesc 2000 taurine, din care 850 vaci la muls, de la care se obțin zilnic în jur de 38 mii litri de lapte, cu o scădere de 3 mii litri în ultimele zile, din cauza temperaturilor ridicate.
La sfârșitul discuției purtate pe linia grajdului, îmi destăinuie faptul că este tot timpul ocupat și că astăzi are în câmp peste 200 oameni în loturile de hibridare la porumb. Și ca să dovedească acest lucru, mi-a făcut invitația de a le vedea.
Mergând la fața locului am putut constata cu satisfacție că tânărul fermier este pur și simplu îndrăgostit de meseria pe care și-a ales-o, cultivarea terenului și creșterea animalelor.
Azi, duminică, în zi de relaxare, iscusitul fermier a considerat mai importantă verificarea manuală a operațiunii de castrare a plantelor- mamă, pentru a nu risca impurificarea și scăderea valorii genetice a materialului semincer aflat în câmpul deschis, într-o căldură copleșitoare, chiar dacă era dimineață.
Acest exemplu de preocupare și dăruire, specific fermierilor români, m-a determinat să postez imaginile acestea, subliniind faptul că, în agricultură, nu se ține seama de vreme și de vremuri, de zile de odihnă, ci de pretențiile pe care le au animalele și plantele, cărora le lipsește din codul genetic calendarul odihnei.
Am dorit să împărtășesc această bucurie cu dumneavoastră, arătând imaginile celor care trudesc în agricultură. Mâncarea se face greu, cu pasiune, dragoste și multă muncă!
Un sincer bravo pentru familia Burcuş și un strâns de mână pentru tinerii ingineri Bogdan și Liviu. Exemple de urmat! Bravo lor!”