Mihai Voropchievici dezvăluie cum trebuie să te rogi ca să îndepărtezi răul

„Există rugăciunea individuală și rugăciunea colectivă. Forța este dacă aceeași rugăciune o facem toți trei. Și dacă ne ținem de mână, forța e și mai mare. Rugăciunea să fie de mulțumire. Toți facem greșeala să venim cu rugăciune de cerere.

Rugăciunea pleacă din vârstă, din experiența anilor, din necesități, din mulțumire. Tu trebuie să mulțumești mereu Divinității. Toate aceste entități vin cu încărcătura lor.

Eu când mă rog, spun tot numele ca să se știe, ca o scrisoare. Eu în primul rând mulțumesc, pentru mine, pentru familia mea. Am depistat pe parcurs că nu trebuie să fii egoist.

Am învățat că dacă sunt undeva pe drum, orice moment de pauză îi mulțumesc lui Dumnezeu. Ceea ce îți va da e al tău. Când am mulțumit pentru un lucru pe care nu-l aveam, acel lucru a venit. Este bine să ne rugăm dimineața, la ora 10:00, la ora 13:00 și seara, înainte de culcare.”, a spus Mihai Voropchievici.

Lidia Fecioru explică cum este corect să te rogi la Dumnezeu

„Credința nu are o formă de măsură. Cei păcătoși sunt mai aproape de Dumnezeu, pentru că noi suntem legați de un fir de lumină. Păcătoșii rup ața atunci când păcătuiesc.

Există perioade când nici nu poți să te rogi. Intri în biserică și nu te poți ruga de plâns. Aia e vocea din interior. Acela e cel mai mare răcnet. Oamenii, noi, nu avem un manual de credință. Te rogi când poți și când îți vine din interior.

Eu mă opresc la Mănăstire la Cozia când simt nevoia. Simt nevoia să mă duc acolo. Nu e important cât de mult mă rog, este important doar să-i mulțumesc lui Dumneze. Dacă în sufletul tău nu este curățenie și nu este liniște, nu aștepta ca rezultatul rugăciunii să apară imediat.

Atunci când te rogi la Dumnezeu întâi fă-ți curățenie în suflet. Atenție, să nu-și să răspundă!

Eu înainte de a avea casă în România, cele 40 de zile de post înaintea Paștelui, mă duceam la Sfântul Mina și în fiecare joi se făcea o slujbă. Am plecat de Paști la Chișinău. Răspunsul lui Dumnezeu este prin oameni. Când m-am întors, în fața gării, îi sun surorii mele: „Simt că trebuie să fac un bine, dar nu știu ce.” M-am apropiat de o puștoaică care plângea și mi-a zis că nu are nevoie de ajutor. M-am apropiat de un bărbat și l-am întrebat dacă îi e foame. Și a zis că da. Toți banii i i-am dat lui. A doua zi, m-a sunat de la primărie să mă duc că am primit repartiție pe apartament.

Pentru mine rugăciunile sunt mulțumiri.”, a spus Lidia Fecioru.