”Războiul din Ucraina riscă să transforme Green Deal - Pactul ecologic european - într-un moft SF, la ani-lumină de realitate. Dar cum un război nu înseamnă doar pierderi, ci și oportunități, tranziția verde a căpătat rapid o nouă poleială: REPowerEU. Planul de ieșire a UE, în cinci ani, din dependența de importurile din Rusia a fost prezentat, zilele astea, de Comisia Europeană. Se anunță lucrare mare, așa că m-am apucat să-i explic cum stă treaba lui nea Ion de la Ianca:
- Nea Ioane, trăim vremuri grele, Europa are nevoie de matale.
- Și eu de ea, a zâmbit șăgalnic moșul.
- Mai întâi să faci bine să treci la economie de curent și motorină, mai ușor cu căldura, apa caldă și aerul condiționat.
- La scumpetea asta, nu-i problemă, a dat nea Ion din umeri. Și-am mai văzut din astea. Altceva?
Pricepuse repede, n-a mai fost nevoie să-i spun că UE prevede scăderea cu 5% a consumului de gaz și petrol în urma ”schimbărilor comportamentale”.
- Nea Ioane, după ce tai din consum, treci pe energie verde. Pui și matale niște panouri solare pe acoperiș...
Ne-am uitat amândoi la tabla povârnită și-am oftat, dar am continuat, doar nu era să ne pierdem în detalii din drumul către independența energetică.
- Și montezi o eoliană-n grădină!
S-a uitat la porumb, s-a uitat la mine...
- Lasă dracu’ porumbul, că-l luăm de la ucraineni, tot nu-l mai pot trimite cu vapoarele-n Africa.
A dat din cap resemnat. Oricum, baba e la pat, nu-l mai poate ajuta la prășit. Și adia o boare de mai.
- Ei, și-acum afacerea cea mare: ridici o moară de apă pe lotul de la vale.
A rămas nea Ion cu gura căscată.
- Clipocit vesel, vin turiști la poze, bașca niște curent gratis.
Bine că nu m-a întrebat ce face cu moara peste vară, când seacă valea. Comisia Europeană nu ne-a dat instrucțiuni pentru situația asta.
- Mda... Și se rezolvă problema Europei dacă fac io toate astea?
- Ei, o să mai ia Europa niște petrol și gaz de pe unde găsește, o să fie achiziții comune, ca la vaccinuri, prețuri bune, că negociază Comisia Europeană pentru noi, toți. Și mai completează cu hidrogen și biometan, că astea-s viitorul.
N-a zis nimic moșul de prețurile la vaccinuri, ținute și-acum la secret. Om cumsecade. S-a scărpinat în cap și-a pus punctul pe i:
- Bine, bine, da’ de unde bani?
- Fii serios, banii nu-s o problemă! Dă Europa! 300 de miliarde de euro. 225 de miliarde împrumuturi, 75 de miliarde subvenții.
A priceput-o iute și p-asta nea Ion, s-a uitat la nepoții care se jucau în țărână și-a mormăit în barbă:
- Și cine-o să dea banii înapoi?
Am tăcut încurcat. Om vedea pe urmă. Sau or vedea ăi de pe urmă...
- Auzi, bre, mi-a zis din poartă, da’ de ce ne legăm noi la cap cu bazaconiile astea, când avem purcoi de gaze la mare și la Caragele?
Mi-a sărit țandăra:
- Hai că ești reacționar! Îmi răcesc gura de pomană. Vrei poluare? Vrei să iasă fum negru pe coșuri d-alea mari? Industrie ne trebuie nouă? Nu vezi că vine sfârșitul lumii, că se schimbă clima?
A încuviințat rușinat.
- Bine, să vii să mă înveți cum fac cu moara aia...
Am plecat încurajat. Îmi venise o idee mare. Patru țări, inclusiv Germania, se asociază să facă din Marea Nordului ”centrala electrică verde a Europei”. Așa scrie în Declarația de la Ejsberg, care e prin Danemarca. Ce, noi suntem mai proști? Offshore ne trebuie nouă? E ca și cum ai ține-o lângă cu construcția de autostrăzi, când Comisia Europeană preconizează reducerea vitezei pe șosele, ca să economisească UE 8 milioane de tone de petrol.
Trebuie să am o discuție cu Ciolacu și Grindeanu, să-i aduc în secolul 21. Să nu mai piardă vremea cu legi și șantiere, să fie și ei mai progresiști. O să le propun să scoatem ”Declarația de la Eforie: Marea Neagră - buric verde regional”, a scris Mihai Tudose pe o rețea socială.