Silviu Prigoană a fost înmormântat azi. Mesajul transmis de familia acestuia
Publicat acum 25 minute
Mihai Tomescu a plecat din România în urmă cu mai bine de 15 ani. Mai întâi la studii, apoi ca funcționar european și expert în energie al Agenției Europene de Mediu.
Într-un interviu pentru Antena3.ro, Mihai Tomescu vorbește despre noul Raport pe Starea Mediului în Europa ce a fost lansat miercuri la Bruxelles, despre eforturile ce vor trebui depuse pentru ca Europa să-și atingă țintele de mediu în 2030, dar și despre ceea ce are România de făcut în acest sens. Tomescu are și câteva cuvinte despre generațiile de români care pleacă în străinătate: e optimist. Când o parte dintre aceștia se vor întoarce, crede expertul român.
R: Când ai plecat din țară, Mihai?
Mihai Tomescu: Sunt plecat din țară din 2004, am avut o bursă de studii din partea Guvernului suedez, în domeniul mediului, la Universitatea din Lund, am lucrat la Comisia Europeană, sunt de fapt funcționar european și din 2013, am venit la Agenția Europeană de Mediu.
R: Locuiești în Danemarca sau… încerc să-mi dau seama cum e viața unui român plecat de ceva vreme și care locuiește într-o zonă nu foarte prietenoasă atunci când vine vorba de vreme…..
Mihai Tomescu: Locuiesc în Suedia, vin în fiecare zi la serviciu cu trenul, este foarte civilizat, pot să stau în tren, să lucrez. De acasă și aici fac cam o oră și 40 de minute, ceea ce e fantastic, având în vedere că e o distanță foarte mare.
R: Am citit raportul pe energie din 2019, dar am citit și raportul global al Agenției de acum cinci ani referitor la mediu din Europa și apoi uitându-mă pe primele pagini ale raportului pe 2020 care a ieșit în aceste zile constatam un ton optimist în urmă cu cinci ani legat de targeturile pentru 2020 și ceva mai rezervat față de 2030 (vezi explicațiile la finalul interviului, n.red.), pe când acum tonul rămâne în continuare optimist pentru 2020, pentru că suntem aproape acolo, dar tonul devine mult, mult mai pesimist față de următorii 10 ani și față de targeturile pentru acest deceniu. Ce s-a schimbat, care sunt domeniile în care s-au făcut regrese sau în care progresele sunt prea mici?
Mihai Tomescu: Cred că mai bine am vorbi despre progresele prea mici față de unde am vrea să ajungem, în general nu au fost multe regrese, dar ceea ce s-a schimbat a fost că după vârful, după consumul mare pe care l-am atins în jurul anilor 2004-2005, consumul de energie a început să scadă, s-au înregistrat progrese reale în ceea ce privește eficiența energetică, dar după 2014, gradual, consumul de energie a început să crească la nivel european. În tot acest timp, încă din 2005, sursele de energie regenerabilă au crescut, raportul de energie regenerabilă din totalul de consum de energie s-a dublat în intervalul 2005-2018, în prezent, conform estimărilor Agenției Europene de Mediu, înregistrăm o proporție de 18% de energie regenerabilă, însă pe fundalul creșterii de energie, proporția de consum din surse regenerabile nu poate crește la fel de repede. Pentru 2020, țintele sunt mâine, suntem cu obiectivele îndeplinite pentru partea de emisii de gaz cu efect de seră, cel mai probabil și pentru ținta europeană privind consumul de energie din surse regenerabile. Însă partea de eficiență energetică la nivel european s-ar putea să nu o atingem. Dar dacă ne uităm unde vrem să ajungem în 2030 și ce vrem să atingem noi ca continent în 2050, atunci mai sunt foarte multe de făcut. Și atunci atenția e mai puțin asupra lucrurilor care nu se vor realiza până în 2020, ci mai mult pe schimbările ce trebuiesc realizate până în 2030.
R: Practic cu ritmul actual, există riscul ca targeturile pentru 2030 să nu fie îndeplinite de departe...
Mihai Tomescu: Într-adevăr, la ritmul actual, există certitudinea că aceste ținte pentru 2030 nu vor fi îndeplinite și atunci mai există o altă întrebare. Dacă vrem să ajungem la un continent care este neutral din punct de vedere al gazelor cu efect de seră, climate neutral, deci nu emitem gaze cu efect de seră, atunci chiar și obiectivele sau țintele care au fost stabilite pentru 2030 ar trebui să le depășim cu siguranță, ceea nu este posibil cu ritmul actual.
R: Când vorbim de regenerabilă, ne referim la … ca să înțeleagă cei ce ne urmăresc.
Mihai Tomescu: Sigur că da, depinde la ce sector de piață, ne uităm. Dacă ne uităm la cel de electricitate, acolo schimbările au fost cele mai optimiste și cele mai rapide, vorbim de tehnologiile mai progresiste care au fost în urma evoluțiilor lor: energia eoliană și energia fotovoltaică, energii cu un potențial foarte mare în Europa, ca și în alte alți părți din lume, dar există și alte surse de energie: biogaz, biomasă, surse geotermale. Dacă ne uităm la sectorul de piață de căldură, acolo în momentul de față majoritatea surselor de energie regenerabilă sunt bazate pe biomasă, aproximativ 80% din totalul de regenerabile sunt pe bază de biomasă, există de altfel, alte tehnologii care nu necesită arderea, spre exemplu: încălzire solară termică, încălzire geotermală, pompele de căldură, care pot funcționa la fel de bine și unde anticipăm că va trebui să crească ritmul de dezvoltare pentru a scădea intensitatea gazelor cu efect de seră din sectorul de căldură.
R: Și când vorbim de biomasă, la ce referim?
Mihai Tomescu: Biomasă e un termen generic în care includem masă lemnoasă din domeniul forestier, reziduuri lemnoase, tot felul de produse sau reziduuri sau bio-produse din agricultură, este practic o materie biogenică. Putem vorbi de fracțiunea biodegradabilă din gunoi, există o practică bine cunoscută, avem un exemplu aici, în Danemarca, unde tratarea deșeurilor are loc printr-o colectare selectivă, iar pentru partea biogenică se poate fermenta, se poate capta biogazul și se folosește ca agent termic la încălzire.
R: În tot acest peisaj, hai să trecem la România și observam pe foarte multe grafice, un lucru neașteptat, neobișnuit pentru foarte multele clasamente care ne dădeau ultimele la foarte multe domenii. Pe energie, suntem undeva la mijloc, uneori cu poziții chiar destul de bune. Unde apare paradoxul, pentru că așteptarea e de obicei pesimistă când vine vorba de așteptări?
Mihai Tomescu: În primul rând, România a plecat de la un consum energetic foarte mare, în anii 90 a urmat o restructurare profundă la nivelul sectoarelor, consumul energetic a scăzut și a rămas scăzut. După această perioadă, se știe că aveam o industrie foarte intensivă, că partea industrială care a rămas încă este foarte intensivă din punct de vedere energetic și nu foarte eficientă, deci există un pontențial de eficientizare foarte mare.
R: Practic, combinatele, fabricile consumau enorm de multă energie.
Mihai Tomescu: Da, nu erau la standarde tehnice foarte avansate încât să țină pasul cu cele moderne și să aibă un consum scăzut de energie, necesitând costuri mari cu energia. În al doilea rând, România a plecat de la o situație cu un potențial hidro destul de ridicat, care a fost exploatat foarte puternic, astfel încât baza de energie regenerabilă nu era nici ea foarte scăzută în 2005. În acest fundal, România a dezvoltat foarte puternic tehnologiile regenerabile după 2005, ulterior ritmul a scăzut și România și-a atins deja ținta, obiectivele pentru 2020, deja în urmă cu câțiva ani, creșterea ponderii energiei regenerabile nu a fost așa de rapidă ca în alte țări. Posibil pe fundalul acestei atingeri a țintei pe 2020…
R: Ce avem de făcut pentru 2030 în România, am văzut zilele trecute o știre potrivit căreia într-o zi, pentru prima dată în ultimii 30 de ani, energia venită dinspre eoliene a reprezentat cam jumătate din consumul acelei zile în România, mai mult decât ceea ce a livrat centrala de Cernavodă, mai mult decât ceea ce a livrat hidro, evident mai mult decât vechile centrale bazate pe cărbune. Ce avem de făcut pentru următorii 10 ani?
Mihai Tomescu: În primul rând prima prioritate este eficiența energetică pentru că este cea mai clară sursă de a evita anumite cheltuieli, de a construi infrastructură nouă, de a eficientiza moduri de a consuma, de a produce, de a ne focaliza pe sectorul rezidențiale, case, unde avem încă un potențial destul de mare.
R: Izolări de blocuri….
Mihai Tomescu: Inclusiv izolări de blocuri, inclusiv partea de finanțare, unde înțeleg, cu toate că noi nu ne-am uitat pe în mod specific la aceste finanțări, înțeleg că mecanismele care au fost implementate în România pentru credite, pentru case cu consum de redus, cu consum zero de energie, sunt destul de bune, sunt comparabile cu cele mai bune practici la nivel european, să sperăm că vor da rezultate din ce în ce mai bune, dar este un potențial destul de ridicat de a eficientiza acest sector, unde de fapt o mare parte din energie este consumată. Consumând mai puțin este nevoie de mai puține energii regenerabile, În al doilea rând, la nivel de sector energetic noi avem o provocare destu de mare faptul că în viitorul imediat, practic în prezent, combinatele acestea sau termocentralele mari fac pierderi, pentru că achizionarea de certificare verzi este un lucru costisitor. Producția și consumul de cărbune nu sunt neapărat cele mai ieftine, aceste combinate sunt foarte vechi, vorbim de instalații trecute bine de 35-40 de ani. Deci acolo vor trebui luate niște măsuri. Sigur că partea regenerabilă este foarte importantă și va trebui ridică. Nu este un lucru care se poate face peste noapte, nu este un lucru prin care poți să instalezi peste noapte câteva parcuri foarte mari și ai terminat problema. Este un domeniu unde trebuie crescute energiile regenerabile într-un mod care să nu ducă la costuri suplimentare cu natura, cu coridoare pentru bio-diversitate, unde trebuie făcute studii ample de impact, dar unde este potențial. În același timp, va trebui să ne uităm ce fel de tehnologii pot și sunt cele mai bune la nivel local, la nivel regional, pentru că unele dintre aceste tehnologii pot să exacerbeze anumite presiuni, altele sunt mai practice și fiabile acolo unde sunt ele implementate. Spre exemplu, se discută convertirea acester termocentrale pe cărbune direct pe biomasă, o provocare este dacă consumul suplimentar de biomasă ar avea un efect pozitiv sau negativ având în vedere presiunile care există în domeniul forestier.
R: Mai ales în România…
Mihai Tomescu: Mai ales în România. Sunt lucruri care trebuie puse în context, sunt lucruri care trebuie gândite foarte bine, nu este un lucru care trebuie făcut pe fugă, este un lucru în care trebuie să alocăm resurse și trebuie să ne uităm și să facem un plan, nu pentru cinci ani, ci pentru 2030 cel puțin, dar știm că după 2030 trebuie să mergem mai departe.
Citește și Raport alarmant asupra mediului în Europa: E nevoie de acțiune ACUM!
R: Gazdele noastre din Copenhaga ne povesteau mai devreme că orașul va fi nevoit să importe gunoi. Bun, slavă Cerului, în România avem suficient gunoi, în același timp avem cel puțin o procedură de impeachment pe gunoi menajer, ceea ce ne duce în situația paradoxală să avem niște resurse pe care nu le folosim. Ce ar trebui să facem în zona asta?
Mihai Tomescu: Nu sunt un expert în partea de management al deșeurilor, din câte m-am mai uitat la la rapoartele Agenției și situația din România, trebuie început printr-o colectare selectivă pentru că în momentul de față situația nu este implementată la un nivel la care ar trebui să fie, comparativ cu media celorlalte țări. Va trebui pus accent pe o colectare selectivă, unde trebuie să se separe aceste deșeuri. În al doilea rând, într-adevăr, în momentul în care se face o colectare selectivă mai bună decât în prezent, pot fi diverse oportunități. Ori că este incinerare, ori că … de fapt modelul este evită, refolosește, reciclează. Cu alte cuvinte o cât mai puțină cantitate de deșeuri generată, o reutilizare în cât mai mare parte posibilă, o reciclare cât mai mare și în ultimă instanță, merge la incinerare sau la landfilling, depozitarea de deșeuri. Aceasta este problema pentru care am înțeles că avem infringementul în România.
R: Să ne întoarcem un pic la punctul din care a plecat discuția, pe final, cum se vede România după zeci de ani de afară?
Mihai Tomescu: Se vede ca o țară care are potențial, în care eu sper că din ce în ce mai mulți oameni vor pune să vrea să facă o schimbare, să o implementeze. Și da, există schimbări, eu când mă întorc în țară văd că lucrurile s-au schimbat, că lucrurile sunt în schimbare, poate că nu se schimbă la fel de repede cum mi-aș dori, însă în același timp, am încredere că noile generații pot și vor fi lăsate să facă aceste schimbări.
R: Care a fost primul lucru, dacă îți amintești, care te-a șocat cel mai tare când ai mers în Suedia?
Mihai Tomescu: Condițiile de studiu, pentru că sunt foarte-foarte importante. Când am din România, am plecat cu un anumit vis, și anume de a mă specializa într-un domeniu pe care mi-l alesesem și în cel în care lucrez azi și chiar voiam să învăț. Și posibilitățile pe care ți le oferă pentru studiu aceste universități mari sunt extraordinare. Biblioteca și facilitățile de studiu din Lund sunt ceva de neimaginat. Nu vreau să fac reclamă unei anumite universități, dar condițiile sunt incomparabile cu cele pe care noi le-am trăit în România. Pe scurt, am dorit o anumită flexibilitate, eu fiind student pe vremea când existau deja creditele, iar acea flexibilitate a fost foarte greu de obținut, astfel încât eu să pot să-mi organiza CV-ul după cum eu aș fi vrut să lucrez și să mă specializez. A fost aproape imposibil sau chiar imposibil. Iar acesta a fost unul dintre motivele pentru care am spus: Ok, dacă nu se poate, mă specializez în altă parte.
R: Iar la nivel civilizațional, care pleacă dintr-o țară în tranziție, atunci când vii într-o țară nordică, modelul nordic ne-a fost mereu invocat, fie că vorbim de cel danez, suedez. Ce te-a șocat cel mai tare pe străzi, în viața reală?
Mihai Tomescu: Lumea este foarte calmă, este foarte pașnică, se ajută foarte mult, dar știi în același timp că există guvernanță, că te poți baza pe niște decizii și pe un sistem care a pus în mijloc cetățeanul și o optimizare după cetățean. Iar aceasta este cea mai importantă realizare pe care aș putea eu să o transmit . Faptul că în mijlocul sistemelor lor, care au și ele anumite limitări și dificultăți, a fost pus cetățeanul. Cum știam eu România, am plecat din partea opusă, în care sistemele se încurcau între ele și nu reușeau să producă acea guvernanță și acel suport pentru cetățeanul român, pentru oamenii obișnuiți.
R: Pentru că e o teză care a fost invocată în această recentă campanie electorală, e invocată mereu, cea a întoarcerii românilor care au plecat. Te aștepți cândva să se întâmple asta?
Mihai Tomescu: Sunt sigur că o parte dintre cei plecați vor reveni treptat în țară. Este absolut indubitabil. Din presă, am înțeles că anul trecut în Polonia a fost unul dintre primii ani în care s-au întors mai mulți oameni decât cei care au plecat. Din România sunt plecați foarte mulți oameni și rata de plecare a rămas în continuare foarte ridicată, mi se pare normal că se vor întoarce o parte dintre ei, treptat poate, din ce în ce mai mulți. Activi. Eu cred că pentru noi, posibilitatea de a pleca, a vedea că lucrurile se pot face altfel și de a ne întoarce cu această înțelegere este cel mai mare câștig ca țară. Pentru că a trăi doar în interiorul unui sistem și a-l vedea din interior poate că nu este suficient ca să crezi și ca să realizezi că se poate lucra cu alte instrumente, că se pot face lucrurile altfel. Că există un alt mod de guvernanță, de a crea alte sisteme. Din momentul în care ai ieșit afară, ai încercat să faci lucrurile astea, ai avut experiențele personale, te-ai întors în țară, te-ai apucat să împărtășești din lucrurile pe care le-ai învățat, bune sau rele, deja poți să ajuți și să dai un anumit impuls spre o anumită schimbare. Deci eu sunt convins că mulți se vor întoarce cu trecerea timpului și că va fi un fenomen pozitiv pentru România. Și acum este pozitiv, dar nu în mod accelerat.
*** comentariile pe tema managementului deșeurilor nu reprezintă punctul de vedere al Agenției Europene de Mediu
*** Potrivit țintelor asumate de Statele Membre, până în 2030, ar trebui să asistăm la o reducere cu cel puțin 40% a emisiilor de gaz cu efect de seră domestic față de nivelul din 1990, o creștere a nivelului energiei regenerabile la cel puțin 32% din totalul consumului de energie și o îmbunătățire cu cel puțin 32.5% a eficienței energetice la nivelul Uniunii Europene (comparativ cu scenariul de bază pe energie al Comisiei din 2007).
*** Interviu și deplasare realizate cu suportul Agenției Europene de Mediu