Practic, Rusia nu mai poate spune că tacticile pe care le-a perfecționat de un secol nu constituie o manifestare a tendințelor expansioniste ale politicii sale externe. Tacticile perfecționate de serviciile secrete rusești pe parcursul ultimului secol au fost concepute să aibă ca țintă societatea, legile și structura unui stat.
Prima dată au fost folosite în URSS, în 1920, după Revoluția rusă, când șeful CEKA a organizat o operațiune de lichidare a opoziției. CEKA a pus la cale organizații false în interiorul Rusiei pentru a-i convinge pe monarhiștii fugiți în exil să revină în Rusia.
Cei care au înghițit momeala au fost lichidați. În timpul Războiului rece KGB a folosit aceste tactici din ce în ce mai agresiv împotriva occidentului. Un exemplu edificator care a indicat că aceste tactici sunt o parte integrantă a politicii externe de la Moscova a avut loc între 1955 și 1958 odată cu retragerea trupelor sovietice din România.
Folosind canale diplomatice și informații strecurate în presa din Vest, Moscova a încercat să facă din retragerea trupelor sovietice din România un moment gigantic cu scopul de a forța SUA și Marea Britanie să-și retragă trupele din vestul Europei.
Diplomații din Vest nu au picat în capcană și au dejucat intenția Moscovei replicând în presa occidentală că nici măcar nu au remarcat că sovieticii și-au retras trupele din România. Atunci scopul Moscovei a devenit vizibil.
Continuarea, în materialul video difuzat de Răzvan Dumitrescu la "Subiectiv":