Înconjurat de zeci de viori cu goarnă şi diplome de la concursuri şi festivaluri, Marius Mihuţ îşi aminteşte cu drag de primasa întâlnire cu muzica. "Pe când aveam numa` 16 ani, tata mi-o pus în braţe un acordeon. El şi mama n-au fost muzicanţi, dar aveau un prieten ce-şi câştiga traiul din asta, iar când venea la noi şi ne cânta io tot pă lângă el eram. Atunci au zis c-oi fi şi io ca el".
Au avut dreptate. În numai un an, Marius a învăţat de unul singur să interpreteze la acordeon mai multe piese populare la acea vreme, chiar dacă nu cunoştea notele. Talentul său a convins apoi mai mulţi prieteni ai familiei să-l cheme la petrecerile lor, să le cânte.
Abia după câţiva ani avea să descopere vioara cu goarnă. "La doi ani după ce am terminat şcoala profesională în Oradie, unde am învăţat tăbăcăria, în 1992, m-am înscris la Şcoala Populară de Arte (n.r. actuala Şcoală de arte Francisc Hubic) c-am vrut să-nvăţ teorie. Acolo am făcut patru ani lecţii de acordeon şi încă doi de vioară. Abia atunci am pus mâna şi pe vioara cu goarnă şi d-atunci n-am mai lăsat-o", povesteşte meșterul.
Descurcăreţ din fire şi autodidact, a devenit încet-încet şi "doctorul" propriei viori cu goarnă, reparând-o ori de câte ori se strica. "Atunci muzica era cel mai de preţ lucru primit de la Dumnezău. Eram atât de fericit...".
Cumpăna care avea să-i marcheze viața lui Marius Mihuț
La 39 de ani, o grea încercare i-a schimbat însă destinul. La începutul lunii mai 2010, Marius s-a dus cu un prieten la un sculptor să-i repare patul de lemn al unei puşti pe care tocmai o primise. Neştiind că arma era încărcată, meşterul l-a împuşcat în piciorul stâng şi a trebuit operat. De atunci, nu s-a recuperat complet nici până azi, trecând prin şase operaţii la femur.
Nemaiputând merge la evenimente şi nici la serviciu, a trebuit să se reprofileze pentru a-şi câştiga traiul. "M-am apucat să repar viorile pretinilor mei muzicanţi şi după câteva luni am zîs, de curiozitate, să fac şi eu una", îşi aminteşte el. Deşi primele producţii proprii n-au fost deloc reuşite, a perseverat şi în câţiva ani a ajuns între cei mai pricepuţi meşteri.
Continuarea, pe ebihoreanul.ro.