Telenovelă politică în Germania: cel mai popular ministru se retrage pentru a-i permite cancelarului Scholz să candideze din nou
Publicat acum 3 ore si 26 minute
Controlul Mării Negre a fost văzut ca o cheie a puterii în regiune de sute de ani. Liderii ruși țariști erau bine conștienți de acest lucru când Ecaterina cea Mare a luat Crimeea din Imperiul Otoman la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Mai târziu, în cursul secolului al XIX-lea, lupta pentru controlul Mării Negre a dus la Războiul Crimeei. Incapacitatea Rusiei de a câștiga acest conflict a fost consecința supremației navale a alianței dintre Marea Britanie, Franța și Imperiul Otoman.
După acest război, Rusia nu a mai putut menține o prezență navală majoră în Marea Neagră. Teama de revenire la această situație a fost un factor critic în anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, deoarece guvernul ucrainean nu a dorit să reînnoiască contractul de închiriere pentru baza lor navală de la Sevastapol.
Convenția de la Montreux
Un element esențial în menținerea echilibrului de putere și pentru a permite comerțul liber prin Marea Neagră a fost Convenția de la Montreux. Din 1936, Convenția de la Montreux a reglementat traficul maritim comercial și militar către și din Marea Neagră. Semnat de toate națiunile cu teritorii de coastă, acesta rămâne unul dintre cele mai de succes tratate internaționale și este și astăzi în vigoare.
Convenția conferă Turciei suveranitatea asupra Dardanelelor și Bosforului și permite Turciei să reglementeze trecerea navelor de război conform unui set strict de reguli. Cu toate acestea, Turcia nu are voie să perceapă taxe de tranzit pentru navele comerciale și trebuie să permită trecerea liberă. În plus, navele de război din națiunile care nu fac parte din Marea Neagră au permisiunea de a rămâne doar maxim 21 de zile în Marea Neagră.
O cale comercială vitală
Marea Neagră este crucială ca legătură între națiunile din Europa de Est cu partenerii lor comerciali din restul lumii. Porturile din Bulgaria, România, Georgia și Rusia sunt de o importanță vitală pentru importurile de petrol în regiune.
De asemenea, petrolul și gazele sunt transportate peste Marea Neagră în cantități mari. Fără acces la rutele comerciale de peste Marea Neagră, consecințele economice pentru orice națiune de pe țărmurile sale ar fi cumplite. Alte beneficii economice pentru națiunile din jurul Mării Negre includ turismul pe numeroasele sale plaje frumoase și accesul la pescuit.
Dar importanța zonei implică și diferite tipuri de trafic ilegal: arme, migranți sau droguri. În ultimii câțiva ani, contrabanda cu opioide care trec prin Marea Neagră către Europa a crescut, mai ales având în vedere renașterea producției din Afganistan. Conflictele înghețate între statele din regiune facilitează dezvoltarea rutelor de trafic ilegal, exploatând lipsa de coordonare între actorii marittimi.
Națiunile de coastă de pe malul european intenționează așadar să-și dezvolte capacitățile și să dobândească experiență în tratarea fluxurilor ilegale cu partenerii occidentali. De exemplu, marina română și bulgară a efectuat exerciții pe mare cu Garda de Coastă a SUA în această zonă în mai 2021.
România este, de asemenea, implicată în misiuni navale europene, precum FRONTEX, și are o cooperare strânsă cu Franța care desfășoară adesea nave de război în Marea Neagră și desfășoară antrenamente cu partenerii NATO.
Forța operativă condusă de francezi desfășurată în prezent în Marea Mediterană, va detașa un distrugător în zonă pentru câteva săptămâni, pe lângă alte interacțiuni cu aliații NATO.
Situația actuală
Marea Neagră este o zonă maritimă vitală pentru toate națiunile din jur. Acest lucru a dus la multe conflicte grave de-a lungul istoriei și rămâne un punct de aprindere astăzi. Din punct de vedere istoric, cea mai mare rivalitate din regiune a fost între Rusia și Turcia, deși aceasta a crescut și a scăzut de-a lungul anilor.
Extinderea NATO în zona de influență a fostei Rusii a aprins și mai mult tensiunile în regiune, potrivit Maritme Crimes.
Bulgaria și România, două națiuni majore de la Marea Neagră, și-au consolidat relația cu țările occidentale după ce au devenit membre NATO și UE. În ianuarie anul trecut, miniștrii francezi ai Apărării și Afacerilor Externe au fost primiți la București pentru a evidenția parteneriatul lor bilateral: în 2019, România a semnat un acord pentru achiziționarea a patru nave de război GoWind construite în Franța pentru 1,2 miliarde de euro.
De ce vrea Putin să aibă acces la Marea Neagră
La fel ca toți adversarii săi globali, Putin știe că Rusia își va întări puterea geopolitică prin dobândirea controlului asupra portului de apă caldă adâncă al Ucrainei, Odesa.
Așa cum a observat Tanvi Chauhan în Air Force Journal of European, Middle Eastern & African Affairs, „Rusia nu are puncte de vânzare pentru a influența o lume dincolo de regiunea sa. În Nord, este împiedicată de ierni grele; în Est de o China dominantă; în Marea Neagră de către actori necooperanți; și în Marea Mediterană de participanți nesiguri.
Cu toate acestea, din porturile sale, BSF are garantat că va prelua misiuni suplimentare dincolo de Marea Neagră în orice moment al anului, în special operațiuni de transport maritim și aterizări amfibii în Mediterana” (BSF se referă la Flota Mării Negre a Rusiei, care include sute de nave de război).
Un obiectiv principal al anexării militare a Crimeei de către Rusia în 2014 a fost să preia controlul asupra portului Sevastopol. Astăzi, acel port este sediul oficial al Flotei Rusiei de la Marea Neagră. Un obiectiv strategic similar pentru invazia Ucrainei de către Rusia ar fi capturarea portului de vest al Ucrainei, Odesa.
Potrivit unui articol recent al analiștilor apărării publicat în The National Interest, securizarea Odesei, „ar oferi Rusiei un avantaj politico-economic fără precedent în regiunea Mării Negre”.
Pe lângă obiectivele sale aspiraționale și militare, Putin știe că trebuie să invadeze Ucraina mai devreme decât mai târziu. Potrivit unui raport al Wall Street Journal, armata ucraineană va disloca, până în aprilie, rachete de croazieră antinavă cu rază joasă de rază medie Neptune, capabile să lovească navele de război inamice la o rază maximă raportată de până la 300 de kilometri.
Variantele lui Neptun pot fi, de asemenea, folosite pentru a distruge ținte de infrastructură militară terestră. Extinderea invaziei sale dincolo de aprilie ar crește semnificativ probabilitatea atacurilor ucrainene cu rachete care vor provoca pierderi semnificative Flotei Ruse de la Marea Neagră.