Exista un loc pe țărm de unde Azamat Sarsenbayev obișnuia să sară în Marea Caspică, de culoare albastru-verzuie. Doar un deceniu mai târziu, acum vede pământul gol, pietros, care se întinde spre orizont. Apa s-a retras mult și repede din orașul de coastă Aktau din Kazahstan, unde eco-activistul și-a trăit toată viața. „Este greu de privit”, a spus el, potrivit CNN.
La peste 1.200 de kilometri spre sud, lângă orașul iranian Rasht, Khashayar Javanmardi este alarmat. Marea aici este sufocată de poluare.
„Nu mai pot înota… apa s-a schimbat”, a spus fotograful, care a călătorit pe malul sudic al Mării Caspice, documentând declinul acesteia.
Ambii bărbați se simt strâns legați de apa alături de care au crescut.
Marea Caspică este cea mai mare mare interioară a planetei și cel mai mare lac. Coasta sa în buclă se întinde pe mai mult de 6.400 de kilometri și este împărțită de cinci țări: Kazahstan, Iran, Azerbaidjan, Rusia și Turkmenistan.
Aceste țări se bazează pe acestă vastă întindere de apă pentru pescuit, agricultură, turism și apă potabilă, precum și pentru rezervele sale râvnite de petrol și gaze. Marea Caspică ajută, de asemenea, la reglarea climei acestei regiuni aride, oferind precipitații și umiditate Asiei Centrale.
Însă zona se confruntă cu probleme majore.
Barajele, extracția excesivă, poluarea și, din ce în ce mai mult, criza climatică conduc la declinul acesteia – unii experți temându-se că Marea Caspică va seca.
În timp ce schimbările climatice ridică nivelul mării la nivel global, este o poveste diferită pentru mările și lacurile fără ieșire la mare, precum Marea Caspică. Se bazează pe un echilibru delicat între apa care curge din râuri și precipitații și care se pierde prin evaporare. Acest echilibru se schimbă pe măsură ce lumea se încălzește.
Oamenii nu trebuie să caute departe pentru a vedea ce le-ar putea rezerva viitorul. Marea Aral din apropiere a fost cândva unul dintre cele mai mari lacuri din lume, dar aproape că a dispărut, devastată de o combinație de activități umane și de escaladarea crizei climatice.
Marea Aral aproape a dispărut. Foto: Profimedia Images
De-a lungul a mai multor mii de ani, Marea Caspică a oscilat între valori maxime și scăzute. În ultimele decenii, însă, declinul se accelerează.
Activitățile umane joacă un rol important, deoarece țările construiesc rezervoare și baraje. Marea Caspică este alimentată de 130 de râuri, deși aproximativ 80% din apă provine doar de la unul singur: Volga, cel mai lung râu din Europa, care șerpuiește prin centrul și sudul Rusiei.
Rusia a construit 40 de baraje, cu încă 18 în dezvoltare, potrivit lui Vali Kaleji, expert în Asia Centrală și Studii Caucaziene la Universitatea din Teheran, reducând debitul de apă care intră în Marea Caspică.
Dar schimbările climatice joacă un rol din ce în ce mai important.
Pe măsură ce planeta se încălzește și mai mult, nivelul mării „scade drastic”, spun experții. Cercetările prezic scăderi de 8 până la 18 metri până la sfârșitul secolului.
Un alt studiu sugerează că sunt posibile scăderi de până la 30 de metri până în 2100. Chiar și în scenarii mai optimiste, partea mai puțin adâncă, nordică a Mării Caspice, mai ales în jurul Kazahstanului, va dispărea complet, a spus Joy Singarayer, un profesor de paleoclimatologie la Universitatea din Reading.
Pentru țările din jurul Mării Caspice, aceasta este o criză. Zonele de pescuit s-ar micșora, turismul ar scădea, iar industria de transport maritim ar avea de suferit pe măsură ce navele se luptă să acosteze în orașe portuare puțin adânci precum Aktau.
Situația este deja dezastruoasă pentru fauna unică a Mării Caspice. Adăpostește sute de specii, inclusiv sturionul sălbatic pe cale de dispariție.
Marea Caspică este o mare interioară de cel puțin 2 milioane de ani.
Îngrijorarea crescândă cu privire la soarta Mării Caspice vine într-un moment de control sporit asupra regiunii.
Luna viitoare, liderii globali se vor aduna în capitala de coastă a Azerbaidjanului, Baku, pentru COP29, summitul anual al Națiunilor Unite despre climă, unde vor discuta despre acțiunile climatice la umbra platformelor petroliere răspândite în această parte a Mării Caspice.
În august, președintele țării, Ilham Aliyev, a declarat că declinul Mării Caspice a fost „catastrofal” și a devenit un dezastru ecologic – dar, în același timp, țara intenționează să- și extindă propria producție de combustibili fosili.
Înapoi în Kazahstan, Sarsenbayev încearcă să atragă atenția asupra situației dificile a Mării Caspice prin imagini frumoase și cuprinzătoare pe care le postează pe Instagram.
Dacă criza climatică și supraextracția de apă continuă fără încetare, el se teme că „Marea Caspică s-ar putea confrunta cu soarta Mării Aral”.
În Iran, Javanmardi continuă să fotografieze coasta Caspică, documentând apa poluată, țărmurile micșorate și fundurile mării uscate, dezvăluind, de asemenea, frumusețea care încă există și conexiunile pe care oamenii le au cu marea.
„Acesta este cel mai mare lac din lume”, a spus el, „toți oamenii ar trebui să-l considere ceva important.”