Potrivit ultimelor studii, se pare că majoritatea populațiilor de mamifere au înregistrat o creștere spectaculoasă în ultimii 50 de ani, potrivit OurWorldinData.
În 2013, o coaliție de organizații de conservare – inclusiv Societatea Zoologică din Londra, Birdlife International, și Rewilding Europe – au publicat un raport despre modul în care populațiile de mamifere din Europa s-au schimbat începând cu 1960.3 Au analizat schimbarea populațiilor a 18 specii de mamifere. Rezultatele sunt prezentate în grafic.
Există astăzi de peste 30 de ori mai mulți zimbri europeni decât în 1960. Zimbri sunt mamiferele mari cele mai amenințate de vânătoare.Dar nu trebuie să fie așa, iar exemplul zimbrului o arată. Zimbrul european a revenit impresionant în ultimii 50 de ani. Eforturile de conservare au făcut ca numărul acestora să revină. Europa găzduiește acum peste 2500 de exemplare.
Și nu este singurul exemplu. În întreaga lume, găsim exemple de programe de conservare de succes care au restaurat populațiile de animale.
Există mai mult de două ori mai mulți urși bruni. De trei ori mai mulți elani eurasiatici. De cinci ori mai multe cerbi roșii.
Castorul eurasiatic a înregistrat cea mai remarcabilă recuperare. Se estimează că numărul de exemplare a crescut de 140 de ori din 1960. În condițiile în care rămăseseră doar aproximativ 2400 de castori în Europa în 1960, astăzi sunt peste 330.000.
Toate speciile, cu excepția uneia – râsul iberic – au crescut semnificativ ca număr. În ciuda declinului său de 50 de ani, există, totuși, vești pozitive recente pentru râsul iberic. În ultimul deceniu, a înregistrat o recuperare remarcabilă. Atât de mult încât UNCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) l-a mutat din Periclitat critic la Periclitat pe Lista Roșie în 2015.
Programele eficiente de conservare și reintroducere au permis populațiilor de mamifere să înflorească
Cum a reușit Europa această recuperare impresionantă a populațiilor de mamifere?
În primul rând, oprirea activităților care duceau la moartea mamiferele. Protecția eficientă împotriva vânătorii, supraexploatarea și distrugerea habitatelor au fost esențiale.
Utilizarea terenurilor agricole a scăzut în Europa în ultimii 50 de ani. Acest lucru a permis habitatelor naturale să se întoarcă acolo unde agricultura le preluase anterior. Productivitatea agricolă ridicată este cheia pentru protejarea faunei sălbatice, spun specialiștii. Trebuie să producem mai mult din mai puțin, astfel încât să putem lăsa spații sălbatice pentru ca animalele lumii să poată prospera.
O altă evoluție esențială a fost să nu le mai vânăm. Țările au introdus politici eficiente de protecție, cum ar fi interzicerea totală a vânătorii sau cotele de vânătoare; zone desemnate cu protecții legale; patrule pentru a prinde braconieri ilegali; și scheme de compensare pentru reproducerea anumitor specii.