A murit Valentin Petricenco, fostul toboşar al trupei Proconsul
Publicat acum 14 ore si 13 minute
"Eu sunt mama lor în continuare, o mamă care le poartă grija zi și noapte… O mamă care plânge și râde împreună cu ele. Le-am arătat drumul către scenă amândurora, de mici, dar pe Ana am simțit-o că nu își dorește acest lucru, rămânând lângă sora ei doar pentru a o susține. Locul Elenei a rămas acolo, de la 3 ani, până în ziua de azi, pentru că talentul, dorința, munca, dar mai ales perseverența au contribuit la succesul ei", a spus mama Elenei Gheorghe.
"Noi, ca părinți, le-am lăsat cale liberă în a-și alege meseriile, nu am încercat niciodată să le sugerăm să facă un lucru pe care nu și-l doreau. Ana a vrut la tenis, am dus-o la tenis (dar s-a lăsat repede), Costin și-a dorit să facă fotbal, și-a ales calea aceasta până acum câțiva ani. Chiar și după ce a renunțat, l-am susținut când a plecat la "Exatlon". Suntem alături de ei, indiferent de alegeri…", a mai povestit aceasta.
"Nu mă culc până când Elena nu a intrat în casă de la concert"
"Pe vremea aceea, copiii se creșteau puțin diferit: cu reguli, pedepse, și… cu mai mult respect, parcă, față de noi. Era suficient să ne uităm într-un anumit fel la ei, ca ei să înțeleagă că au greșit. Au fost copii buni, premianți și normal că, din când în când, mai făceau și câte o boacănă. Și da, acum simt nevoia să am grijă de ei parcă și mai mult decât am făcut-o în copilărie, pentru că nu mai sunt lângă mine și grijile sunt mai mari.
Mă gândesc dacă au mâncat, dacă sunt bine și nu mă culc până când Elena nu a intrat în casă de la concert. Fie că e 4 sau 5 dimineața, trebuie să știu că au ajuns sănătoși și… vai de mine și gândurile mele dacă se întâmplă să nu-mi răspundă! Vorba aceea din popor, numai mamă să nu fii, în situații în care nu poți deține tot controlul", a mai spus mama artistei, potrivit DCNews.
Cum și-a cunoscut soțul: "Soțul meu m-a observat pe stradă, din troleibuz. A coborât la prima stație și a venit după mine"
"Ne văzusem pe litoral și ne-am reîntâlnit după o vreme… Soțul meu m-a observat pe stradă, din troleibuz. A coborât la prima stație și a venit după mine. M-a invitat la o cafea, apoi au urmat altele și s-a înfiripat o frumoasă poveste de dragoste.
După un timp, a venit vremea să ne căsătorim. Acest lucru nu a fost ușor, pentru că părinții lui nu au fost de acord. M-au acceptat mai greu și au refuzat să ne ajute să facem nuntă. Așa că am apelat la părinții mei să ne ajute în această privință. Părinții mei au fost de acord să ne căsătorim și să ne sprijine să facem nunta.
Bunul Dumnezeu ne-a ajutat și le-a rânduit cumva pe toate și iată-ne acum, după zeci de ani de căsnicie, tot împreună, fericiți și mulțumiți de tot ceea ce avem. Mulțumesc cu toată ființa mea Creațiilor Divine pentru toate realizările personale și profesionale din viața mea! Este foarte important să nu uităm să ne rugăm, să mulțumim și să facem lucruri bune la rândul nostru, dacă putem. Ajută-ne, Doamne, tuturor să fim buni, sănătoși, fericiți și împliniți, așa cum mă simt eu acum!",a spus Marioara.
"Părinții lui nu m-au vrut pentru că el este machedon și voiau tot o machedoancă pentru el"
"Eu și părintele suntem căsătoriți în 1984. Am făcut nunta pe 11 noiembrie. A fost o zi atât de deosebită, cald, frumos, am făcut-o în Ardeal, în satul meu. Părinții lui nu m-au vrut pentru că el este machedon și voiau tot o machedoancă pentru el. M-au acceptat între timp, după ce am născut copiii. În ziua în care m-au acceptat, eu le-am sărutat mâna și i-am iertat.
Nu știu dacă acceptarea a fost sută la sută, cu toată inima, însă a fost important cum m-am înțeles eu cu omul meu. A trebuit să fiu și mama, și preoteasă, și profesor, dar și vecină, pentru că oamenii vin la tine și trebuie să îi ajuți dacă este cazul. Nu am avut o viață ușoară, dar pot sa spun ca am fost bucuroasă, fericită pentru că aşa a fost felul meu", a povestit Marioara Man potrivit click.ro.